Search

Este permisă stimularea ovariană în endometrioză? Prevalența endometriozei este de 50% la femeile infertile, o cifră alarmantă, care generează probleme legate de managementul infertilității asociate, stimularea ovariană devenind o alegere optimă, urmată sau nu de inseminare intrauterină (IIU) ori fertilizare in vitro (FIV)(1). Când este permisă stimularea ovariană în endometrioză? Endometrioza este o boală care afectează femeile aflate la vârstă reproductivă. Vârsta este un factor important în decizia de stimulare ovariană, rezultatele stimulării fiind superioare la vârsta sub 35 de ani. De asemenea, decizia de stimulare ovariană trebuie să țină cont de: stadiul endometriozei, durata infertilității, rezerva ovariană și numărul de foliculi antrali(2). Ce tipuri de stimulări ovariene există? Stimularea poate fi clasificată ca simplă, în cazul rapoartelor sexuale programate și în IIU pe ciclu spontan, sau controlată în cazul IIU și al FIV. Cu ce se face o stimulare eficientă? Stimularea ovariană este de obicei asociată cu IIU sau FIV. În caz de endometrioză asociată cu FIV sunt urmate protocoalele standard de fertilizare. Tratamentul cu analogi de GnRH pentru 3-6 luni înaintea unei tehnici de reproducere asistată (TRA) în endometrioză crește de patru ori șansa de obținere a unei sarcini. Există efecte adverse ale stimulării ovariene în endometrioză? Hiperstimularea ovariană, trombembolismul venos sau reducerea rezervei ovariene sunt principalele efecte adverse. Intervenția chirurgicală poate preceda sau nu stimularea ovariană, existând dovezi contradictorii privind eficacitatea acesteia(1). Inducția ovulatorie în endometrioză este o alternativă realistă? Stimularea ovariană, precedată sau nu de intervenție chirurgicală, urmată sau nu de TRA, s-a dovedit a fi o opțiune bună în tratamentul infertilității asociate endometriozei. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Managementul optim al endometriozei rămâne controversat, în special din cauza aspectului eterogen al endometriozei, de la forme asimptomatice cu caracter autolimitant până la forme severe, cu implicarea tuturor organelor pelviene. Introducerea tehnologiei laser, prin combinarea proprietăților de tăiere și hemostază, a revoluționat chirurgia laparoscopică. Intervențiile conservatoare cum ar fi coagularea sau vaporizarea leziunilor de suprafață, chistotomia cu evacuarea conținutului, chistotomia cu coagularea bazei endometriomului sau chistectomia sunt preferate intervențiilor radicale în cazul pacientelor care doresc prezervarea fertilității. Coagularea sau vaporizarea inadecvată creşte riscul de endometrioză reziduală, în timp ce coagularea sau vaporizarea exagerată poate determina distrugerea țesutului ovarian normal și instalarea secundară a insuficienței ovariene. Rezecția parțială a peretelui se practică din ce în ce mai rar, deoarece țesutul endometrial care căptușește chistul poate rămâne funcțional și poate determina reapariția simptomelor. Una dintre tehnicile care s-au dovedit promițătoare în tratamentul endometriozei, atât din punctul de vedere al țesutului ovarian restant, cât și al foliculogenezei, este terapia în trei pași. Tehnica aceasta combină tratamentul laparoscopic cu cel medical hormonal, totodată îmbinând două gesturi laparoscopice, și anume drenarea chistului endometriozic și mai apoi vaporizarea cu laser a peretelui intern al chistului. Chistectomia presupune incizia peretelui, care poate fi realizată într-o manieră liniară sau circulară. Avantajul unei deschideri ovalare sau circulare constă în identificarea demarcaţiei dintre ovarul sănătos şi endometriom. O incizie liniară direct peste endometriom poate prezenta doar ţesut anormal în aria de incizie. Pasul următor constă în efectuarea chistoscopiei necesare pentru a diferenția endometriomul de un chist hemoragic sau de o formațiune malignă. Obiectivele procedurilor conservatoare sunt: îndepărtarea tuturor focarelor endometriozice, rezecția aderențelor, tratarea durerii, reducerea riscului de recidivă și de aderențe postoperatorii și readucerea organelor afectate la o condiție normală anatomică și fiziologică. Pentru pacientele infertile, restabilirea relației tubo-ovariene normale este esențială pentru a spori fertilitatea. [ABSTRACT FROM AUTHOR]