Inducţia ovulatorie în endometrioză: o alternativă realistă?

Este permisă stimularea ovariană în endometrioză? Prevalența endometriozei este de 50% la femeile infertile, o cifră alarmantă, care generează probleme legate de managementul infertilității asociate, stimularea ovariană devenind o alegere optimă, urmată sau nu de inseminare intrauterină (IIU) ori fertilizare in vitro (FIV)(1). Când este permisă stimularea ovariană în endometrioză? Endometrioza este o boală care afectează femeile aflate la vârstă reproductivă. Vârsta este un factor important în decizia de stimulare ovariană, rezultatele stimulării fiind superioare la vârsta sub 35 de ani. De asemenea, decizia de stimulare ovariană trebuie să țină cont de: stadiul endometriozei, durata infertilității, rezerva ovariană și numărul de foliculi antrali(2). Ce tipuri de stimulări ovariene există? Stimularea poate fi clasificată ca simplă, în cazul rapoartelor sexuale programate și în IIU pe ciclu spontan, sau controlată în cazul IIU și al FIV. Cu ce se face o stimulare eficientă? Stimularea ovariană este de obicei asociată cu IIU sau FIV. În caz de endometrioză asociată cu FIV sunt urmate protocoalele standard de fertilizare. Tratamentul cu analogi de GnRH pentru 3-6 luni înaintea unei tehnici de reproducere asistată (TRA) în endometrioză crește de patru ori șansa de obținere a unei sarcini. Există efecte adverse ale stimulării ovariene în endometrioză? Hiperstimularea ovariană, trombembolismul venos sau reducerea rezervei ovariene sunt principalele efecte adverse. Intervenția chirurgicală poate preceda sau nu stimularea ovariană, existând dovezi contradictorii privind eficacitatea acesteia(1). Inducția ovulatorie în endometrioză este o alternativă realistă? Stimularea ovariană, precedată sau nu de intervenție chirurgicală, urmată sau nu de TRA, s-a dovedit a fi o opțiune bună în tratamentul infertilității asociate endometriozei. [ABSTRACT FROM AUTHOR]