Search

Type 2 diabetic nephropathy may be the consequence of some non-diabetic form of renal disease, unlike type 1 diabetes mellitus (DM) of long duration (≥10 years) in which severe proteinuria is always related to a well -defined pattern of diabetic nephropathy. The clinical manifestations of diabetic nephropathy are similar in type 1 and type 2 diabetes, while the renal lesions may differ. Diabetic glomerulopathy is the predominant renal lesion in type 1 diabetes, although tubular, interstitial and arteriolar lesions are also present in the advanced stages of renal disease. In contrast, in type 2 diabetes renal lesions are heterogeneous and several patients who fall into this category and who also suffer from diabetic kidney disease have mild or absent glomerulopathy with tubulointerstitial and/or arteriolar abnormalities. In addition, a high prevalence of non-diabetic renal diseases (NDRD), isolated or superimposed on classic diabetic nephropathy lesions have been reported in patients with type 2 diabetes, often reflecting the bias of selecting patients for unusual clinical presentations for renal biopsy. In this case report is illustrated that the nephrotic syndrome in patients with diabetes mellitus is not always associated with diabetic nephropathy non-diabetic renal disease. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Introducere. Sindromul nefrotic reprezintă una dintre cele mai frecvente patologii glomerulare întâlnită la vârsta pediatrică, având o incidenţă de 4,7 cazuri la 100.000 de copii. Cea mai frecventă complicaţie infecţioasă a sindromului nefrotic este peritonita bacteriană, cauzată de cele mai multe ori de Streptococcus pneumoniae, microorganism responsabil de un număr mare de pneumonii, otite medii şi sepsis în rândul copiilor. Prezentare de caz. Prezentăm cazul unui copil, de sex masculin, în vârstă de 4,7 ani, cunoscut cu sindrom nefrotic cu două recăderi şi hipertensiune arterială tranzitorie, internat în clinica noastră pentru următoarele acuze: durere difuză abdominală, vărsături, diaree, febră, otalgie dreaptă. Analizele de laborator realizate în ziua internării au evidenţiat markeri inflamatori crescuţi, leucocitoză, anemie şi dislipidemie mixtă. Sumarul de urină a evidenţiat proteinurie masivă. Hemocultura a fost pozitivă pentru Streptococcus pneumoniae. Ecografia abdominală a pus în evidenţă ascită în cantitate mică, radiografia toracică a exclus o posibilă pneumonie, iar examenul clinic ORL a evidenţiat membrană timpanică eritematoasă şi bombată. S-a iniţiat terapie empirică cu Ceftriaxonă, corticoterapie şi simptomatice. După 3 săptămâni de spitalizare, pacientul este externat in stare generală bună, cu sindrom nefrotic în remisie. Concluzii. Otita medie acută congestivă poate reprezenta în cazul pacienţilor imunodeprimaţi un punct de plecare pentru un sepsis sever cu Streptococcus pneumoniae. Astfel, vaccinarea antipneumococică este indispensabilă mai ales în cazul pacienţilor cu risc crescut.

Sunt prezentate două cazuri de sindrom nefrotic (SN) indus de medicamente cu nefrotoxicitate la nivel tubular, cu evoluţie diferită în contextul maladiilor incriminate etiologic. Fetiţă în vârstă de 5 luni, internată cu SN (dovedit clinic şi biologic) şi insuficienţă renală acută, după o spitalizare în alt servici pentru bronhopneumonie. Fetiţa a fost tratată cu ceftriaxonă şi gentamicină 12 zile. Suspiciunea de SN congenital a fost înlăturată de evidenţierea necrozei tubulare renale în fază de recuperare (biopsie renală). Evoluţia a fost favorabilă în 7 zile sub dializă peritoneală. Adolescentă de 16 ani cu boală Basedow tratată de 3 ani cu carbimazol. S-a prezentat cu sindrom nefrotic care nu a fost influenţat de corticoterapie. Examenul histopatologic a evidenţiat necroză tubulară toxică, fibroză interstiţială, absenţa leziunilor glomerulare. A fost sistat tratamentul nefrotoxic, s-a practicat tiroidectomie după care edemele s-au redus, dar funcţia renală a continuat să se deprecieze, în condiţiile terapiei nefrotoxice administrată timp de 3 ani. Concluzii. Necroza tubulară renală exprimată clinic şi biologic prin sindrom nefrotic, însoţit de insuficienţă renală este o situaţie rară la copil; gentamicina şi carbimazolul pot fi incriminate etiologic. Suferinţa renală poate fi ameliorată sau nu prin înlăturarea medicamentului cauzal. Eşecul terapeutic s-a corelat cu durata agresiunii medicamentoase şi evoluţia unor comorbidităţi.

Introduction. Nephrotic syndrome is among the most common kidney disorders in children, known to be associated with thromboembolic complications, but rarely the localization of thrombus is cerebral. Case presentation. A female child aged 5 years old is hospitalized for palpebral edema, fever and cough - occurring in an epidemiological context, during flu season, her mother beeing diagnosed with the influenza season type A(H1N1). The child was diagnosed with nephrotic syndrome and influenza based on clinical and epidemiological criteria. She developed headache and photophobia, signs of cerebral venous thrombosis that was subsequently imagistically diagnosed. We identified a range of pro-thrombotic genetic mutations that contributed to thrombosis. Discussions and conclusions. An infectious trigger started a cascade that could have had fatal consequences. Influenza‑induced renal complication was followed by a new complication - cerebral venous thrombosis, favored by nephrotic syndrome; this appeared on an undiagnosed pro-thrombotic genetic background. The authors have not identified any similar case with influenza‑induced nephrotic syndrome complicated with cerebral venous thrombosis in a child. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Introducere: Sindromul nefrotic (SN) este asociat cu o incidenţă crescută a complicaţiilor tromboembolice datorită multiplelor anomalii ale sistemul coagulării şi al hemostazei întâlnite la aceşti pacienţi. Ne-am propus sa evaluăm prospectiv riscul evenimentelor venoase tromboembolice (ETV) intr-o cohorta mare de pacienţi cu sindrom nefrotic şi să identificăm factorii predictivi pentru apariţia evenimentelor tromboembolice venoase, în special parametrii legaţi de hemostază. Material si metode: Am efectuat un studiu prospectiv observaţional incluzând consecutiv pacienţi adulţi cu nefropatie membranoasă idiopatică confirmata bioptic şi sindrom nefrotic. Diagnosticul de sindrom nefrotic a fost confirmat prin prezenţa unei proteinurii de peste 3,5 g/ zi. Datele clinice şi biologice, inclusiv parametrii legaţi de sistemul coagulării şi cel fibrinolitic, au fost monitorizate la fiecare 6 luni de-a lungul perioadei de urmărire. Apariţia evenimentelor tromboembolice venoase a fost end-point-ul primar al studiului. Rezultate: Am înrolat 56 de pacienţi (52±11 ani, 64% bărbaţi). Perioada medie de urmărire a fost de 12 [IQR: 12, 33] luni. De-a lungul perioadei de urmărire am înregistrat 11 ETV, 91% din ele apărând în primele şase luni de urmărire. Proteinuria de baza şi albumina serică au fost asociate cu ETV (p

Managementul pacienţilor cu sindrom nefrotic corticorezistent (SNCR) este difi cil. Vom prezenta experienţa noastrǎ în tratamentul cu Mycofenolat de mofetil versus Ciclofosfamidǎ, într-o analizǎ retrospectivǎ a 54 de cazuri cu sindrom nefrotic corticoresistent idiopatic cu aspecte histologice diferite. Rata remisiunii complete şi susţinute a fost de 50% pentru Mycofenolat, ceea ce confi rmǎ efi cienţa tratamentului, aceastǎ ratǎ fi ind mai mare decât în tratamentul cu Ciclofosfamidǎ (39,53%).

vârsta pediatrică, având o incidenţă de 4,7 cazuri la 100.000 de copii. Cea mai frecventă complicaţie infecţioasă a sindromului nefrotic este peritonita bacteriană, cauzată de cele mai multe ori de Streptococcus pneumoniae, microorganism responsabil de un număr mare de pneumonii, otite medii şi sepsis în rândul copiilor. Prezentare de caz. Prezentăm cazul unui copil, de sex masculin, în vârstă de 4,7 ani, cunoscut cu sindrom nefrotic cu două recăderi şi hipertensiune arterială tranzitorie, internat în clinica noastră pentru următoarele acuze: durere difuză abdominală, vărsături, diaree, febră, otalgie dreaptă. Analizele de laborator realizate în ziua internării au evidenţiat markeri inflamatori crescuţi, leucocitoză, anemie şi dislipidemie mixtă. Sumarul de urină a evidenţiat proteinurie masivă. Hemocultura a fost pozitivă pentru Streptococcus pneumoniae. Ecografia abdominală a pus în evidenţă ascită în cantitate mică, radiografia toracică a exclus o posibilă pneumonie, iar examenul clinic ORL a evidenţiat membrană timpanică eritematoasă şi bombată. S-a iniţiat terapie empirică cu Ceftriaxonă, corticoterapie şi simptomatice. După 3 săptămâni de spitalizare, pacientul este externat in stare generală bună, cu sindrom nefrotic în remisie. Concluzii. Otita medie acută congestivă poate reprezenta în cazul pacienţilor imunodeprimaţi un punct de plecare pentru un sepsis sever cu Streptococcus pneumoniae. Astfel, vaccinarea antipneumococică este indispensabilă mai ales în cazul pacienţilor cu risc crescut. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

We presented two cases of nephrotic syndrome (NS) drug-induced with tubular nephrotoxicity, with different evolution in the context of etiologic diseases. First is 5-month-old girl admitted with NS (clinically and biological proven) and acute renal failure after another hospitalization for pneumonia. The girl was treated with ceftriaxone and gentamicin 12 days. Congenital NS suspicion was eliminated by renal biopsy who revealed renal tubular necrosis highlighting recovery phase. The development was favorable in 7 days of peritoneal dialysis. The second case was 16 years old adolescents treated 3 years with carbimazol for Basedow disease. Was presented with nephrotic syndrome not influenced by corticosteroids. Histopathology revealed toxic tubular necrosis, interstitial fibrosis, absence of glomerular injury. Nephrotoxic treatment was stopped, and, after thyroidectomy, edema were reduced, but kidney function continued to depreciate, while nephrotoxic therapy given for 3 years. Conclusions. Renal tubular necrosis clinical and laboratory expressed by nephrotic syndrome, accompanied by renal insufficiency is a rare occurrence in children; gentamicin and carbimazol can be criminalized. The suffering or impairment may be improved by removing the causative drug. Treatment failure was associated with duration of drug aggression and evolution of comorbidities. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

The possibility of a cerebral effect of HCV has been investigated by different methods. In this study we proposed to evaluate the depression degree, the temporal satisfaction with life, the wellness survey and the quality of life comparatively, in pacients with HCV infection and chronic renal failure treated by dialysis and renal transplant. We used the following questionnaires: Beck depression inventory (BDI), Perceived Wellness Survey (PWS), Temporal Satisfaction With Life (TSWLS) and Short-form 36 Healt Survey (SF-36). Although presented in both groups, the depression was higher in dialysis pacients. The wellness survey, as reflects of daily activity, was mild in both groups. Life satisfaction was superior in renal transplant pacients. The quality of life was moderate in both groups, better in renal transplant recipients. In conclusion, HCV infection may affect the cerebral functions in pacients with chronic renal failure, especially in those treated by dialysis. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Managementul pacienţilor cu sindrom nefrotic corticorezistent (SNCR) este dificil. Vom prezenta experienţa noastra În tratamentul cu Mycofenolat de mofetil versus Ciclofosfamida, Într-o analiza retrospectiva a 54 de cazuri cu sindrom nefrotic corticoresistent idiopatic cu aspecte histologice diferite. Rata remisiunii complete şi susţinute a fost de 50% pentru Mycofenolat, ceea ce confirms eficienţa tratamentului, aceasta rata fiind mai mare decât În tratamentul cu Ciclofosfamida (39,53%). [ABSTRACT FROM AUTHOR]