Search

With the development of ultrasonography, many placental lesions have become detectable since the first trimester of pregnancy. Some of the most common placental lesions diagnosed by ultrasound are hypoechoic images, causing controversy over differential diagnosis and possible damage to the fetus. Placental lakes are anechoic lesions with a diameter ≥1 cm surrounded by placental tissue with normal echogenicity, being frequently diagnosed in the second trimester of pregnancy. Their incidence varies between 2.2% and 17.8%, usually without impact on fetal development. Subchorionic cysts are anechoic lesions, without Doppler signal, that can be detected from the first trimester. Their content differs from amniotic fluid and histologically there are detected perivillous fibrin desposits and X cells. The association with intrauterine growth restriction (IUGR) assumes: cyst count >3, diameter >4.5 cm or their location near the placental cord insertion site (PCIS). Echogenic cystic lesions (ECL) are hypoechoic lesions ≥1 cm in diameter, characterized by an echogenic crown and an irregular border. They may be correlated with IUGR and preeclampsia, histologically identifying predominantly as inter-villous thrombi. Other possible differential diagnoses should be considered: chorioangiomas, hydatiform moles, placenta accreta, and "vanishing twin". In conclusion, a wide range of placental lesions can be detected by ultrasound, with a variable echo over the development of the fetus. The antenatal diagnosis of these entities is of particular importance. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

The umbilical cord and placenta may be the site of tumor development, sometimes jeopardizing the physiological development of the fetus. The umbilical cord becomes detectable on ultrasound from 7-9 weeks of gestation, initially as a thickened and straight structure, which increases in length and acquires a spiral shape. Umbilical cord cysts are rare abnormalities detected incidentally during routine ultrasounds. These can be classified as true cysts or pseudocysts, the final diagnosis being represented by the histopathological examination, which describes an epithelial layer in the case of true cysts. Pseudocysts are more frequently associated with trisomy 18 and 13, the risk of malformations being higher if the lesion is multiple, persists after 12 weeks of amenorrhea if the localization is paraxial; at the fetal or placental insertion of the cord. The placenta may also present various tumors. Subchorionic cysts have a 5-7% incidence, arising on the fetal placental face as anechoic images without Doppler signal. It is considered that their localization near the placental cord insertion site (PCIS) can result in intrauterine growth restriction. Other placental tumors include echogenic cystic lesions, placental lakes, chorioangiomas, hydatiform moles. The antenatal diagnosis should include investigations aimed at detecting the possible association with chromosomal abnormalities. Thus, we present the case of a 29-yearold primiparous, which, at 12 weeks of amenorrhea, it was detected a 2.5-cm diameter cyst located near the PCIS, increasing in dimensions up to 5 cm diameter at 16 weeks of amenorrhea, then having a steady evolution. The fetal development has not been affected, the histopathological examination describing the lesion as a subchorionic cyst. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Este permisă stimularea ovariană în endometrioză? Prevalența endometriozei este de 50% la femeile infertile, o cifră alarmantă, care generează probleme legate de managementul infertilității asociate, stimularea ovariană devenind o alegere optimă, urmată sau nu de inseminare intrauterină (IIU) ori fertilizare in vitro (FIV)(1). Când este permisă stimularea ovariană în endometrioză? Endometrioza este o boală care afectează femeile aflate la vârstă reproductivă. Vârsta este un factor important în decizia de stimulare ovariană, rezultatele stimulării fiind superioare la vârsta sub 35 de ani. De asemenea, decizia de stimulare ovariană trebuie să țină cont de: stadiul endometriozei, durata infertilității, rezerva ovariană și numărul de foliculi antrali(2). Ce tipuri de stimulări ovariene există? Stimularea poate fi clasificată ca simplă, în cazul rapoartelor sexuale programate și în IIU pe ciclu spontan, sau controlată în cazul IIU și al FIV. Cu ce se face o stimulare eficientă? Stimularea ovariană este de obicei asociată cu IIU sau FIV. În caz de endometrioză asociată cu FIV sunt urmate protocoalele standard de fertilizare. Tratamentul cu analogi de GnRH pentru 3-6 luni înaintea unei tehnici de reproducere asistată (TRA) în endometrioză crește de patru ori șansa de obținere a unei sarcini. Există efecte adverse ale stimulării ovariene în endometrioză? Hiperstimularea ovariană, trombembolismul venos sau reducerea rezervei ovariene sunt principalele efecte adverse. Intervenția chirurgicală poate preceda sau nu stimularea ovariană, existând dovezi contradictorii privind eficacitatea acesteia(1). Inducția ovulatorie în endometrioză este o alternativă realistă? Stimularea ovariană, precedată sau nu de intervenție chirurgicală, urmată sau nu de TRA, s-a dovedit a fi o opțiune bună în tratamentul infertilității asociate endometriozei. [ABSTRACT FROM AUTHOR]