Search

Systemic lupus erythematosus (SLE), a chronic autoimmune disease predominantly affecting women during their reproductive years, presents unique challenges during pregnancy. This retrospective study, conducted at the Obstetrics and Gynecology Department of the Emergency University Hospital Bucharest, between 2021 and 2023, analyzes three cases of SLE in pregnancy to elucidate maternal and neonatal outcomes. Through the analysis of three compelling cases, the study navigates the complexities of severe preeclampsia, SLE flares, thrombocytopenia, intrauterine growth restriction and preterm delivery, each demanding a nuanced approach. The findings underscore the critical role of interdisciplinary collaboration and meticulous medication management, with a specific focus on the compatibility and efficacy of hydroxychloroquine. By unraveling the diverse clinical presentations and outcomes, the study contributes with valuable insights into optimizing pregnancy care for women grappling with systemic lupus erythematosus. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Copyright of Ginecologia.ro is the property of MEDICHUB MEDIA, S.R.L. and its content may not be copied or emailed to multiple sites or posted to a listserv without the copyright holder's express written permission. However, users may print, download, or email articles for individual use. This abstract may be abridged. No warranty is given about the accuracy of the copy. Users should refer to the original published version of the material for the full abstract. (Copyright applies to all Abstracts.)

Copyright of Ginecologia.ro is the property of MEDICHUB MEDIA, S.R.L. and its content may not be copied or emailed to multiple sites or posted to a listserv without the copyright holder's express written permission. However, users may print, download, or email articles for individual use. This abstract may be abridged. No warranty is given about the accuracy of the copy. Users should refer to the original published version of the material for the full abstract. (Copyright applies to all Abstracts.)

Placenta accreta spectrum (PAS) disorders, comprising placenta accreta, increta and percreta, are associated with serious maternal morbidity and mortality. The incidence of PAS has increased in the recent years due the rising numbers of caesarean section births, but it is linked also to uterine surgeries like myomectomy, history of placenta accreta in previous pregnancy, and endometrial curettages. At the University Emergency Hospital Bucharest, due to access to transcatheter arterial embolization, we treat first-trimester caesarean scar pregnancy either diagnosed in our department or referred from different centers by the following algorithm: uterine artery embolization followed by safe aspiration. For cases of advanced pregnancies with PAS that come to our setting, we start to complete, preferably as early as the second trimester, the checklist required for a programmed caesarean section performed by a multidisciplinary team, including oncological gynecological surgeons in our department, urology specialist, and with a thorough intensive care preparation. The psychological support and the continuous counseling are performed as needed due to the continuous requirements of reassurance of the patient. We present a series of cases of caesarean scar pregnancies in order to underline the various ultrasonographic aspects of the early first trimester. We consider of utmost importance the early diagnosis and management of these cases that should not be missed in order to avoid future morbidity and mortality. We also present the ultrasonographic aspects of advanced pregnancies where PAS was identified and the management algorithms that we use in the treatment of these life-threatening obstetrical emergencies. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Non-invasive prenatal tests are tests which examine fetal DNA in maternal blood in order to establish the risk of fetal aneuploidies, analyzing chromosomes 21, 18 and 13 and the sex chromosomes X and Y. The tests were validated in women with singleton or twin pregnancies with the age of at least 10 weeks of gestation, and cannot exclude fetal chromosomal anomalies. In pregnancies with more than one fetus, they will not provide information about the sex chromosomes. This analysis does not replace chorionic villus biopsy, cordocentesis or amniocentesis. The objective of this paper is to analyze the applicability of sequencing chromosome selective cfDNA during non-invasive tests in order to establish an algorithm that includes the lower fractions from some viable twin pregnancy or ”vanishing twin syndrome”. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Introducere. Incontinenţa urinară (IU) reprezintă pierderea involuntară de urină cauzată de modificări bruște ale presiunii intraabdominale în timpul tusei, strănutului sau efortului fizic. Cei mai importanţi factori implicaţi în etiopatogenia IU sunt vârsta înaintată, multiparitatea și nașterea pe cale vaginală, aplicarea de forceps, fumatul și obezitatea. Material și metodă. Ne-am propus să studiem complicaţiile postoperatorii după montarea bandeletelor urinare, analizând un lot de paciente diagnosticate cu incontinenţă urinară la care s-au aplicat meșe sintetice, internate în cadrul Clinicii de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Universitar de Urgenţă București în perioada 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2013. În acest studiu retrospectiv am introdus un număr de 55 de paciente cu incontinenţă urinară indusă de defecte de perete vaginal anterior. Rezultate. Media de vârstă a pacientelor a fost 61,5 ani. Am utilizat bandeleta urinară cu fir monofilament neresorbabil de polipropilenă, tehnica transobturatorie. Cele mai frecvente complicaţii au fost dispareunia (10 paciente - 18,18 %) și durerea postoperatorie persistentă, întâlnită în 36,3% din cazuri (20 de paciente). Alte complicaţii întâlnite în lotul studiat de noi au fost disfuncţiile micţionale - 12,7% (7 paciente). Nu au fost raportate leziuni ale uretrei în lotul studiat. Am raportat două cazuri de perforare a peretelui vaginal la montarea bandeletei transobturator. Concluzii. Metoda de tratament a incontinenţei urinare de stres la femei prin bandelete suburetrale plasate pe cale vaginală este procedura cel mai des utilizată la nivel mondial. În cazul lotului studiat, cea mai frecventă complicaţie postoperatorie a fost durerea postoperatorie persistentă. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Copyright of Ginecologia.ro is the property of MEDICHUB MEDIA, S.R.L. and its content may not be copied or emailed to multiple sites or posted to a listserv without the copyright holder's express written permission. However, users may print, download, or email articles for individual use. This abstract may be abridged. No warranty is given about the accuracy of the copy. Users should refer to the original published version of the material for the full abstract. (Copyright applies to all Abstracts.)

Copyright of Ginecologia.ro is the property of MEDICHUB MEDIA, S.R.L. and its content may not be copied or emailed to multiple sites or posted to a listserv without the copyright holder's express written permission. However, users may print, download, or email articles for individual use. This abstract may be abridged. No warranty is given about the accuracy of the copy. Users should refer to the original published version of the material for the full abstract. (Copyright applies to all Abstracts.)

Introducere. Momentul actual al practicii ginecologice oferă multiple posibilități de rafinare a diagnosticului în patologia preneoplazică cervicală (test Papanicolaou, teste HPV, imunocitologie, colposcopie). Din acest motiv, emoțiile negative și nivelul ridicat de anxietate al pacientelor care se prezintă la un examen colposcopic trebuie corect identificate și modulate, pentru a ne asigura că pacienta înțelege informația medicală și pașii de urmat în demersul teraputic. Material și metodă. Examinăm colposcopic, în medie, 800 de paciente pe an. Două treimi dintre acestea efectuează prima lor colposcopie. Nivelul de anxietate a fost evaluat de către psihologul clinician prin testul de anxietate STAI. Rezultate. Nivelul de anxietate este considerat crescut. El este rezultatul mai multor factori: lipsa de cunoștințe privind semnificația screeningului citologic cervical, a procedurilor și intervențiilor la acest nivel, lipsa unor cunoștințe anatomice elementare și dificultatea de a înțelege tipul și localizarea leziunilor, teama de diagnostic, teama de durere și de consecințele privind viața sexuală și viitorul obstetrical. Pardoxal, deși în general pacientele au în prezent mai multe surse de informare (Internet), nivelul cunoștințelor este în scădere. Discuții. Considerăm important ca pacientele să fie informate încă de la recoltarea unui test Papanicolau că există posibilitatea ca rezultatul testului să indice o anomalie. De asemenea, este importantă explicarea unor minime repere anatomice. Videocolposcopia reprezintă un moment în care, dacă se depășește anxietatea pacientei, se pot oferi detalii importante, ce vor fi folositoare și în eventuala supraveghere ulterioară postterapeutică. Cu toate că materialele scrise sunt utile, comunicarea directă cu pacienta, atât a medicului curant, cât și a colposcopistului, este esențială. Concluzii. Impactul psihologic al colposcopiei nu este de neglijat. O abordare individualizată permite o mai bună comunicare și o complianță superioară a pacientelor. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Introducere. Una dintre cele mai de temut complicaţii în obstetrică - placenta praevia -, cu etiologie neprecizată până la momentul actual, prezintă o incidenţă cu tendinţă crescătoare. Cei mai importanţi factori de risc ai acestei afecţiuni sunt: vârsta maternă avansată, fumatul şi cicatricea uterină. Material şi metodă. Am efectuat un studiu retrospectiv în perioada 1 ianuarie 2012 - 31 decembrie 2014 la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, prin care am evaluat incidenţa diagnosticului de placentă praevia. Diagnosticul a fost stabilit ecografic antepartum. Au fost incluse în studiu 500 de gravide în trimestrul al treilea de sarcină. Rezultate. Vârsta medie a pacientelor incluse în studiu a fost 31 de ani. Dintre acestea, 90 afirmau că sunt fumătoare, inclusiv în perioada sarcinii, iar 200 de gravide aveau uter cicatriceal post-operaţie cezariană în antecedente. Incidenţa diagnosticului de placentă praevia la pacientele incluse în studiul nostru a fost de 6% (n=30). Dintre pacientele diagnosticate cu placentă praevia, 20 prezentau o cicatrice uterină. De asemenea, incidenţa fumătoarelor în lotul analizat a fost de 18%. Concluzii. Incidenţa placentei praevia creşte dacă pacienta a avut o intervenţie chirurgicală pe uter în antecedente. În faţa unei paciente cu placentă praevia, atitudinea trebuie să fie una de colaborare interdisciplinară, care să includă un medic obstetrician experimentat, cât şi un medic anestezist şi neonatolog, pentru a îmbunătăţi prognosticul matern şi fetal. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Introducere. Reprezentând cea mai frecventă malformaţie anatomică a cordonului ombilical, artera ombilicală unică se întâlneşte într-o proporţie de 0,2-2%. Produsul de concepţie poate prezenta anomalii cromozomiale, însă se poate întâlni şi ca malformaţie de sine stătătoare ce este în mod independent asociată cu o greutate mai mică a fătului la naştere, restricţie de creştere intrauterină sau naştere prematură. Material şi metodă. Am efectuat un studiu retrospectiv în perioada 1 ianuarie 2012 - 31 decembrie 2014 la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, în care am evaluat incidenţa arterei ombilicale unice. Diagnosticul a fost stabilit ecografic antepartum. Au fost incluse în studiu 700 de gravide în trimestrul al treilea de sarcină. Rezultate. Vârsta medie a pacientelor incluse în studiu a fost 29,3 ani. 20 de gravide erau gemelare. Incidenţa absenţei unei artere ombilicale raportată la cazurile de sarcini incluse în studiu a fost de 1% (n=7). Dintre acestea, 4 gravide erau diagnosticate cu sarcină gemelară. De asemenea, la 45 (6,42%) dintre pacientele incluse în studiu a fost stabilit diagnosticul de placentă praevia. Concluzii. Cazurile de arteră ombilicală unică pot fi depistate ecografic antepartum. Această patologie asociază şi o incidenţă mai crescută a anomaliilor placentare, cum ar fi placenta praevia, inserţie marginală sau vilamentoasă a cordonului ombilical. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Introducere. Hidronefroza fetală este una dintre cele mai comune anomalii fetale decelate în trimestrul al doilea de sarcină şi se defineşte printr-o dilataţie a sistemului pielo-caliceal al fătului. Diagnosticul de hidronefroză fetală se stabileşte ecografic, de obicei la sfârşitul trimestrului al doilea sau începutul trimestrului al treilea de sarcină. Hidronefroza de gradul IV este definită ca distensia majoră a sistemului pielo-caliceal, cu subţierea importantă a parenchimului renal fetal. Prezentare de caz. Raportăm evaluarea unei gravide primipare, în vârstă de 29 de ani, la care a fost stabilit diagnosticul de hidronefroză fetală stângă de grad IV. Vom prezenta managementul ante- şi perinatal al acestei paciente, precum şi datele din literatura de specialitate, punctând în special elementele de diagnostic esenţiale în diferenţierea hidronefrozei clinic semnificative de cea care are potenţial să se rezolve spontan. Concluzii. Diagnosticul de ureterohidronefroză poate fi stabilit antepartum ecografic. Evaluarea ultrasonografică joacă un rol esenţial în monitorizarea gradului de afectare renală a fătului, în funcţie de care se decide managementul intra- şi post-partum. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Introducere. Insuficienţa cervico-istmică se caracterizează prin scurtarea colului uterin sub 25 mm, dilatarea orificiului cervical intern sau a colului în totalitate în sarcină, urmate, în lipsa tratamentului, de avort spontan. Cauzele cele mai frecvente sunt: leziunile post-intervenţionale (electrorezecţie cu ansă diatermică, conizaţie), leziuni traumatice la naştere sau în timpul avorturilor din trimestrul al doilea şi infecţii ascensionate din vagin, cu inflamaţie consecutivă. Alţi factori sunt sarcinile multiple şi lungimea neobişnuit de scurtă a colului uterin din primul trimestru de sarcină. Material şi metodă. Am efectuat un studiu retrospectiv în perioada 1 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2016 la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, în care am evaluat etiologia incompetenţei cervico-istmice, precum şi modalităţile de tratament al acestei patologii. Rezultate. Leziunile colului uterin reprezintă cea mai frecventă cauză a incompetenţei cervico-istmice întâlnite în clinica noastră. Dintre pacientele incluse în studiu, majoritatea au beneficiat de cerclaj profilactic al colului uterin sau a fost utilizat pesar cervical. Terapia cu progesteron are un rol esenţial în tratamentul acestei patologii. Concluzii. Insuficienţa cervico-istmică este o patologie frecvent întâlnită în practica obstetricală, însă managementul acestor paciente trebuie strict individualizat. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Obiectiv. Ultrasonografia s-a dovedit utilă în diagnosticarea actuală a patologiei ovariene. Cu toate acestea, rolul său în predicția torsiunii anexiale este controversat. Scopul studiului a fost de a evalua rolul ecografiei pentru predicția torsiunii anexiale la pacientele cu durere pelviană acută vizavi de suspiciunea torsiunii anexiale din punct de vedere clinic. Material şi metode. În studiul observațional retrospectiv, ce a fost efectuat în Departamentul de Obstetrică-Ginecologie al Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, am folosit datele tuturor pacientelor de sex feminin în vârstă de peste 15 ani, internate în cursul anului 2014 cu suspiciunea de torsiune anexială, care au suferit o evaluare clinică şi ecografică înainte de intervenția chirurgicală. Acestea au însumat un număr de 38 de paciente. Sensibilitatea și specificitatea evaluării prin ultrasunete au fost determinate comparativ cu observațiile intraoperatorii şi anatomopatologice. Rezultate. Din cazurile suspecte, 30 (78,94%) au fost confirmate ca fiind cazuri de torsiune anexială prin intervenție chirurgicală. Pentru majoritatea cazurilor, examenul clinic şi anamneza au fost sugestive pentru torsiunea anexială (84,2%), ultrasonografic au fost sugerate 86,84%, iar la examenul anatomopatologic au fost descoperite 89,47%. Mai mult de jumătate din cazuri (68,42%) au prezentat un scor de durere >6; două treimi (73,68%) s-au prezentat cu vărsături și/sau greață și mai mult de o treime (34,21%) s-au prezentat cu leucocitoză. Valoarea predictivă pozitivă a fost subunitară. Examenul ecografic a cântărit semnificativ, alături de cel clinic, asociat cu durerea, în luarea deciziilor terapeutice. Concluzie. Diagnosticul de torsiune anexială nu se poate baza exclusiv pe examenul ecografic. Pentru diagnostic, trebuie să fie luate în considerare atât evaluarea clinică, cât și cea ultrasonografică a durerii acute pelviene. Un diagnostic definitiv rămâne o provocare. [ABSTRACT FROM AUTHOR]