The number of PON1 mutant alleles, but not PON1 phenotype, is associated with Gensini score of coronary damage

Obiective. Scopul acestui studiu a fost de a examina efectele polimorfismelor (SNPs) genei PON1 la nivelul regiunii promotor (-909 şi -832) şi a primului exon (+575, 20352A>G, rezultând substituirea Q192R) asupra activităţilor paraoxonazei-1 (PON1) într-un grup format din 53 de pacienţi cu boală coronariană (CHD) dovedită angiografic şi 17 subiecţi fără CHD. Metode şi rezultate. Activităţile PON1 din ser, respectiv arilesteraza (AR-ase) şi paraoxonaza NaCl-stimulată (ssPO-ase), au fost evaluate cu metode spectrofotometrice manuale, folosind acetat de fenil, respectiv paraoxon ca substrat. Markerii biochimici uzuali au fost analizaţi prin metode enzimatice, pe analizorul Roche/Hitachi 912, folosind kituri comerciale. Genotipurile PON1 au fost determinate folosind PCR, iar pentru secvenţierea ampliconilor s-a utilizat kitul BigDye® Terminator v3.1 şi analizorul ABI PRISMTM 310. Severitatea stenozei coronariane s-a evaluat şi clasificat folosind scorul Gensini. Nu s-au observat diferenţe semnificative statistic între grupurile cu şi fără CHD în ceea ce priveste activităţile PON1 şi polimorfismele -909G>C, -832G>A şi +575A>G. Dar, luând în considerare toţi subiecţii investigaţi, am constatat că SNPs -909G>C şi +575A>G au avut efecte semnificative statistic asupra AR-ase, respectiv PO-ase. Folosind modelul regresiei multiple am constatat că diabetul, LDL-colesterolul şi numărul de alele mutante au fost determinanţi semnificativi, independenţi, ai scorului Gensini. O corelaţie pozitivă semnificativă a fost observată numai între scorul Gensini şi numărul de alele mutante. Concluzii. Nu există diferenţe între subiecţi cu si fără CHD în ceea ce priveşte genotipurile şi fenotipurile PON1, dar creşterea numărului de alele PON1 mutante este un factor important în determinarea severităţii leziunilor coronariene