MONITORIZAREA SATURAŢIEI TISULARE CEREBRALE LA PREMATURUL ANEMIC

Obiective. În acest studiu, am investigat dacă măsurătorile NIRS înainte şi după transfuziile de concentrat eritrocitar pot răspunde la întrebarea: a reprezentat transfuzia un beneficiu? Pot fi utile măsurătorile derivate din NIRS în identificarea unor criterii mai obiective pentru ghidurile de transfuzie? Material şi metodă. Studiu prospectiv, observaţional ce s-a derulat în perioada iulie 2017 – martie 2018 într-un centru terţiar de terapie intensivă . A înrolat 44 de prematuri cu greutatea ≤1.250 g şi vârstă gestaţională ≤30 săptămâni, care au fost randomizaţi în funcţie de transfuzia de CE în grup transfuzat (n = 29) şi grup netransfuzat (n = 15). Prematurii care au necesitat transfuzie au fost monitorizaţi NIRS, pretransfuzional (monitorizare continuă 24 de ore), în timpul transfuziei, şi 24 de ore după transfuzie. Pacienţii netransfuzaţi au fost de asemenea monitorizaţi cu pulsoximetrie regională cerebrală la o vârstă postnatală şi în condiţii clinice asemănătoare grupului transfuzat. Rezultate. Valorile oximetriei cerebrale şi sistemice au avut valori comparabile la cele cele două grupuri atunci când s-au comparat rezultatele dinaintea transfuziei.Legat de efectul transfuzional se observă o creştere semnificativă a oxigenării tisulare cerebrale (CrSO2) chiar în timpul transfuziei, efect ce se menţine timp de 24 de ore: medie CrSO2 80±2, p value 0,019. De asemenea valorile fracţiei de extracţie a oxigenului tisular cerebral încep să scadă în timpul transfuziei, şi se menţin scăzute şi în următoarele 24 de ore 0,22±0,05 vs 0,15±0,02 – p value