UNELE DILEME CLINICE IN MEDICATIA CU INHIBITORII SISTEMULUI RENINA-ANGIOTENSINA-ALDOSTERONA LA PACIENTII CU INSUFICENTA CARDIACA

Utilizarea inhibitorilor sistemului renină-angiotensină-aldosteron la pacienții cu insuficiență cardiacă și fracție de ejecție redusă este asociată cu ameliorarea capacitatii funcționale, o creștere a calității si sperantei de viața percepute, o rata de deces cardiovascular scazuta și o reducere a numărului de spitalizări din exacerbarea insuficientei cardiace. Unele dintre aceste medicamente sunt, de asemenea, eficiente la pacienții cu boală renală cronică și albuminurie, precum și la pacienții cu hipertensiune arterială rezistentă. În ciuda numeroaselor beneficii, inhibitorii sistemului renină-angiotensină- aldosteron sau asociat cu creșterea incidenței hiperkalemiei, în special la pacienții cu boală cronică de rinichi concomitenta. Hiperkalemia este o tulburare electrolitică comună care este definită ca o creștere a concentrațiilor plasmatice de potasiu peste 5 mEq/L. Hiperkalemia s-a asociat cu cresterea ratei de respitalizari, aritmii maligne și o creștere a mortalității. Pe de altă parte, tratamentul optimizat cu inhibitorii sistemului renină-angiotensină-aldosteron necesită creșteri progresive ale dozei care pot determina, la rândul lor, o probabilitate mai mare de hiperkaliemie. Din toate aceste motive, aducem recomandarile ghidului de conduita și tratament pentru aceasta categorie de pacienti.