PROBLEMATICA HIV/SIDA. ASPECTE MEDICALE SI PSIHOLOGICE

Virusurile imunodeficientei umane HIV (1 si 2) sunt responsabile de producerea unei infectii cronice, caracterizate printr-o evolutie stadiala, indelungata, de obicei de ordinul anilor, cu manifestari clinice initiale de boala acuta benigna, urmate de o lunga perioada de sanatate aparenta si finalizata prin instalarea expresiei clinice si biologice a sindromului de imunodeficienta dobandita (SIDA). Primele informatii despre aceasta boala dateaza de la inceputul anilor '80, cand Agentia federala de epidemiologie din Atlanta (SUA), Center for Diseases Control-CDC semnaleaza cinci cazuri de pneumonie cu Pneumocystis carinii la tineri homosexuali ce prezentau anomalii severe ale imunitatii. Studiind acest fenomen, CDC ajunge la concluzia ca, de fapt, pneumonia era o infectie oportunista si ca boala de baza e determinata de un agent infectios transmis pe cale sexuala, ce degradeaza progresiv mecanismele de aparare ale organismului. Numele propus pentru aceasta noua boala a fost: GRID (Gay-Related Immune Deficiency) si „Sindromul homosexualului compromis”, pentru ca apoi, termenul oficial sa intre in circulatie in 1982 sub denumirea de AIDS (Acquired Immunodeficiency Syndrome). Insa primele cazuri de imbolnaviri dateaza din anii 1950 si au fost diagnosticate retroactiv, prin studierea unor seruri pastrate la freezing de la anumiti bolnavi provenind din Zair, decedati fara diagnostic. Desi originea geografica a epidemiei ramane incerta, zona cea mai probabila este considerata Africa Centrala, de unde boala s-a extins in restul lumii, pentru a fi descoperita in tarile cu dezvoltare socio-economica ridicata, ca urmare a evolutiei capacitatilor de diagnostic. Virusul HIV1 a fost izolat aproape concomitent de catre Luc Montagnier (octombrie 1983) de la institutul Pasteur din Franta, care l-a denumit provizoriu LAV (Limphadenopathy Associated Virus) si de catre o echipa de cercetatori americani (aprilie 1984), condusa de R. Gallo, care i-a dat numele de HTLV-3 (Human Limphotropic Virus-3 [Chiotan, 2006]).