Evaluarea ultrasonografică în sarcina multiplă complicată cu moartea in utero a unuia dintre feţi.

Moartea fetală in utero este mult mai frecventă în sarcina multiplă, comparativ cu sarcina unică. Mai mult, moartea in utero a unuia dintre feți ridică probleme legate de etiologie, interrelație maternofetală și feto-fetală. La fel ca și în multe alte circumstanțe ale sarcinii multiple, corionicitatea are un rol decisiv. Datorită anastomozelor vasculare și a circulației interfetale partajate specifice placentației monocorionice, moartea in utero a unuia dintre feți, prin fluctuațiile hemodinamice interfetale subsecvente, este responsabilă pentru aproximativ 20-40% dintre anomaliile care apar la fătul supraviețuitor. Moartea fetală unică prezintă un risc de 20% pentru encefalomalacia multichistică și naștere prematură a supraviețuitorilor în sarcina monocorionică. Anomaliile cerebrale ale fătului supraviețuitor sunt atribuite mai multor mecanisme, cel mai important fiind cel hipoxic-ischemic, conducând în final la hemoragii intraventriculare și leucomalacie periventriculară. Șocul hipovolemic pe care îl resimte fătul supraviețuitor reprezintă un mecanism important, de asemenea. Conform acestei teorii, fătul decedat acționează printr-un efect de robinet asupra supraviețuitorului, care practic sângerează spre fătul decedat, lipsit de rezistență vasculară. Acest sindrom transfuzional rapid se realizează prin intermediul anastomozelor superficiale arterio-arteriale și veno-venoase. Managementul morții in utero a unuia dintre feți în sarcina multiplă este net diferențiat prin problematica legată de corionicitate. Dacă în sarcina multiplă bicorionică atitudinea este în principiu mai limpede și se bazează în special pe managementul expectativ conservator și evaluarea fetală sistematică, fiind evident supusă riscului de avort sau naștere prematură, în sarcina monocorionică această atitudine este mult mai complexă. Dacă evenimentul fatal al unuia dintre feți survine în cel de-al doilea trimestru de sarcină, supravegherea ultrasonografică a fătului supraviețuitor este esențială, decizia intervenției elective este sensibilă, iar prognosticul este inevitabil supus hazardului. [ABSTRACT FROM AUTHOR]