Search

Conducted sixteen months after the previous one, in the middle of the so-called 'third wave' of the Covid-19, the 2021 CNCDH Online Barometer records very high levels of hostility towards Roma compared to other groups in France. However, these prejudices are less widespread than in previous years, illustrating the combined effect of anti-racism initiatives and less media and political stigmatisation of the Roma. In March 2021, the sample responding to the online questionnaire showed a greater degree of tolerance towards Roma, and the main stereotypes about them were somewhat less prevalent. Yet the emphasis on combating these prejudices appears to be less important and less urgent, even among those who are less hostile to Roma. This year's our research also confirms a cumulative dynamic, which is gradually leading slightly higher proportions of citizens towards a better knowledge of Roma and less adherence to the stereotypes that stigmatise them. Table of Contents1. A wide variety of groups and conditions 2. The stigma of communitarianism: are Roma a special group? 3. Long-term structuring and recent changes in prejudice against Roma 4. A summary measure of hostility towards Gypsy groups 5. The stability of explanatory factors for anti-Roma prejudice 6. The memory of genocide as a common and unifying issue 7. References, Réalisé seize mois après le précédent, au milieu de ladite «troisième vague» de la Covid-19, le Baromètre CNCDH en ligne de 2021 enregistre des niveaux très élevés d’hostilité envers les Roms comparés aux autres groupes. Toutefois, ces préjugés sont moins répandus que les années précédentes, illustrant l’effet conjoint des initiatives de lutte contre le racisme et d’une moindre stigmatisation médiatique et politique de ces derniers. En mars 2021, l’échantillon ayant répondu au questionnaire en ligne montre un plus grand degré de tolérance à l’égard des Roms et les principaux stéréotypes les concernant sont un peu moins répandus. Et pourtant, l’accent mis sur la lutte contre ces préjugés semble être moins important et moins urgent, même parmi les moins hostiles aux Roms. Cette année, le Baromètre de la CNCDH confirme également une dynamique cumulative, qui amène à petit pas des proportions légèrement plus élevées de citoyens vers une meilleure connaissance des Roms et une moindre adhésion aux stéréotypes qui les stigmatisent. Table des matières 1. Une grande variété de groupes et de conditions 2. Le stigmate du communautarisme : les Roms sont-ils un groupe à part? 3. Structuration de longue durée et changements récents des préjugés contre les Roms 4. Une mesure synthétique d’hostilité envers les groupes tsiganes 5. La stabilité des facteurs explicatifs des préjugés romaphobes 6. La mémoire du génocide comme enjeu commun et fédérateur 7. Références

L’article présente les équilibres, oppositions et conflits des dernières décennies qui ont contribué à la réorganisation institutionnelle de la sociologie italienne, ainsi qu’à l’évolution de ses pratiques de recrutement, d’évaluation et d’avancement. Ces changements sont toujours en cours et leurs partisans et opposants continuent à s’affronter ; notre texte est donc aussi un peu l’histoire d’un combat qui fait encore rage. Dans une première partie, nous expliquons comment la sociologie italienne a été historiquement dominée par trois « composantes » : de puissantes coteries mandarinales, à l’origine associées aux trois principaux partis politiques du pays, qui s’étaient réparti l’ensemble des postes universitaires et des positions de pouvoir de la discipline. Dans une seconde partie, nous montrons comment ce système et la partition qu’il avait mise en place ont été remis en cause par la pénurie de postes et, surtout, par deux réformes successives des recrutements universitaires, qui ont instauré des habilitations nationales aux grades de professeurs et un dispositif de mesure standardisée de la productivité individuelle et de la qualité des travaux sociologiques. En effet, comme le détaille la troisième partie, on assiste depuis deux décennies en Italie, au fil d’évaluations nationales successives, à un essor de la bibliométrie et à la légitimation progressive de nouveaux critères pour mesurer la valeur scientifique, laquelle est désormais davantage définie en fonction de la peer-review et de l’internationalisation. Enfin, une quatrième partie montre comment ces évolutions s’inscrivent aussi dans un contexte général de dégradation des conditions d’emploi des docteurs et des diplômés en sociologie. The article presents the last decades’ equilibria, oppositions and conflicts that have contributed to the institutional reorganisation of Italian sociology, as well as to the evolution of its recruitment, evaluation, and promotion procedures. These changes are ongoing, and their supporters and opponents continue to confront each other. Therefore, the article is also a bit of a history of a still-raging battle. In the first section, we explain how three main coalitions have historically controlled Italian sociology: powerful academic cliques (associated initially with the three main political parties of the country), which until recently shared among themselves all academic positions and positions of power within the discipline. In the second section, we show how this system has subsequently been challenged by a shortage of jobs and, above all, by two successive reforms of university recruitment, which introduced a procedure of national qualification (abilitazione) for professorships and a standardized measure of individual productivity. Indeed, as detailed in the third section, the past two decades in Italy have seen the rise of bibliometrics and the gradual legitimization of new criteria to measure scientific quality, which is now defined more in terms of peer-reviewed articles and internationalization. Finally, a fourth section shows how these changes have also taken place in a general context in which the employment conditions of sociology doctors and graduates were worsening.

Contemporary West European shantytowns have essentially been studied with qualitative methods. Questions related to their ethnic structure, homophily and interaction with local institutions have not been analysed through large samples and survey data. Based on the example of Romanian and Bulgarian Roma living in shantytowns in the Parisian metropolitan area, we analyse the ‘historical’ region of origin (autochthony), networks between individuals and households having lived together in a shantytown, as well as some of their attitudes, skills, and behaviour (i.e. expectations as to local welfare, French proficiency, children’s schooling). We used a database of slum-dwellers in Paris collected by social workers (N = 12,019). The paper looks at how autochthonies combine with socialisation in shantytowns and with territorial institutional effects of local policies. Evidence shows that while there are limited differences in the socio-professional backgrounds of slum-dwellers, there are several differences in attitudes, behaviour and skills. Moreover, social network analysis shows that these differences are only weakly related to the households’ region of origin (autochthony), while they are more correlated to emergent structural clusters of co-habitation connections, where individuals socialise in acting together to build and manage a shantytown. Moreover, local policies at the city level play a role in shaping shantytown dwellers expectations and skills for integration.

Acest raport de cercetare prezintă principalele constatări ale unui sondaj calitativ privind problemele accesului la locuințe adecvate pentru persoanele care se identifică ca fiind romi.Sondajul se bazează pe 128 de interviuri calitative aprofundate și pe 10 focus grupuri. Au fost realizate 101 interviuri aprofundate cu romii care trăiesc în contexte dificile, private și segregate. Au fost efectuate 27 de interviuri cu factorii de decizie politică, administratorii și activiștii, atât la nivel local, cât și la nivel regional și național. Am studiat în Franța zona metropolitană a Parisului, în Italia zona metropolitană a Milano, în Spania zona metropolitană a Barcelonei, în Ungaria orașele Gyöngyös și Miskolc, în România două municipalități din zona istorică. regiunea Transilvaniei, în Sîngeorgiu de Mureș (județul Mures) și în Sfântu Gheorghe (județul Covasna), în cartierul Őrkő.Acest raport de cercetare nu vizează compararea și analiza specificităților urbane și teritoriale ale diferitelor cazuri. Acesta le analizează împreună pentru a evidenția principalele probleme cu care se confruntă romii în situații de locuință foarte precare.Au fost, de asemenea, analizate interviuri și dialoguri cu focus grupuri cu experți și decidenți politici care au discutat despre importanța producerii unei oferte reînnoite de locuințe sociale și a îmbunătățirii unităților rezidențiale existente, precum și calitatea urbană a cartierelor mai marginale.Aceasta este structurată în trei secțiuni principale, una legată de condițiile de locuință, cea de-a doua privind discriminarea în materie de locuințe și cea de-a treia privind politicile și instrumentele de politici. Concluziile evidențiază mai multe principii de planificare și implementare care reies din cercetare.Printre altele, unul dintre punctele majore care apare este importanța funcției de stimulare a politicii pe mai multe niveluri (locală, regională și națională) de a contrasta antigipsismul, producând în același timp o ofertă de calitate de locuințe și servicii urbane.Schimbarea atitudinilor rasiste față de romi este privită ca o pârghie esențială a unei politici de locure. Lupta împotriva antigipsismului apare ca un obiectiv orientat spre viitor, orientat spre politici.Un al doilea aspect dominant este importanța cunoașterii locale, a ascultării active a persoanelor în cauză, a dialogului și consultării sociale cu aceștia pentru a recunoaște problemele marginalizării sociale, dar și a capitalului social al cartierelor defavorizate și pentru a permite autorităților publice să construiască pe acest capital social în vedereaa îmbunătățirii stării economice a acestor cartiere prin procese participative și consultative, fără a trece prin reprezentanți ai comunității cu puțină legitimitate și recunoaștere redusă, ci direct prin intermediul cetățenilor.Cercetarea a evidențiat un aspect important legat de dinamica politică a punerii în aplicare a politicii de locuință, în special legată de comunicarea și prejudecățile informaționale, cu o puternică convergență asupra importanței unor reguli de alocare și atribuire mai clare și mai transparente, care sunt cunoscute și recunoscute. De asemenea, în acest context, activiștii, părțile interesate, asistenții sociali și factorii de decizie politică au insistat asupra lipsei unei evaluări sistematice a politicilor de locuință, în ceea ce privește furnizarea de locuințe de calitate, precum și în ceea ce privește accesul și sprijinul la serviciile comunitare: pentru a prospecta și formula politici publice, un sistem de indicatori pentru consultarea societații civile cu privire la politicile publice pe care le promovează pentru a ține seama de nevoile specifice ale comunității pe care o deservesc și de provocările contextului său local.În acest cadru, cercetările arată dovezi puternice ale discriminării etnice și rasiale împotriva romilor, precum și importanța măsurilor de echitate și identificarea nu numai a soluțiilor practice și politice la probleme specifice la diferite niveluri de guvernanță, ci și recunoașterea romilor ca actori competenți și calificați pentru implementarea lor. Și din nou, importanța procedurilor de evaluare a atribuirilor de locuințe și a instrumentelor de îmbunătățire a locuințelor în scopuri de echitate, pentru a lua în considerare specificitățile locale, disparitatea teritorială și inechitatea în distribuția teritorială a resurselor, pentru a nu „uita” de cei mai defavorizați și pentru a avea o viziune clară asupra nivelurilor de discriminare, iar rezultatele să fie communicate în mod foarte clar.În timp ce voința și atitudinea politică - inclusiv postura intelectuală - a autorităților publice și a factorilor de decizie politică față de romi apar în mod clar ca factori centrali, cercetarea evidențiază dimensiuni care arată dincolo de simpla voință politică privind locuința. În special, importanța formării și abilităților personalului de implementare și a asistenților sociali apare ca o problemă de mare importanță, care necesită o atenție specială.Cadrul legal european antidiscriminare ajută, de asemenea, la mobilizarea resurselor politice pentru continuarea unei politici de locuință adecvate provocărilor, prin angajamentul diferiților actori implicați, atât publici, cât și privați, și nefiind supus incertitudinilor alternanțelor politice și rotații de mandate.În plus, se pune mult accent pe necesitatea de a nu privilegia un singur instrument de politică publică, ci de a avea la dispoziție o mare varietate de instrumente de incluziune a locuințelor, astfel încât să se evite intervențiile în masă pe o bază etnico-categorică, dar să fie capabil să personalizeze intervenția pe baza nevoilor și capacităților oamenilor în contextul atașamentelor și angajamentelor familiale.În mod similar, se pune un accent puternic pe nevoia sprijinului social în ceea ce privește relația cu băncile, mai precis pentru a face față tensiunilor și dificultăților financiare.Deși majoritatea experiențelor analizate sunt în ansamblu destul de negative, adesea de natură episodică, aleatorie și uneori de natură punitivă, ceea ce reiese este o reflecție serioasă a actorilor pe care i-am întâlnit asupra modului în care oamenii ar putea fi mai bine sprijiniți.În cele din urmă, un punct comun care apare în analiza instrumentelor de politică locativă, sunt indicațiile exprese în ce privește acordarea unei atenții sporite celor mai defavorizați. Din păcate, multe intervenții par să privilegieze persoanele care dispun de anumite dotații și competențe, dar cu dificultăți de locuiră, adică pe cei care au deja un anumit succes în ceea ce privește integrarea, locuirea și autonomia financiară. Oamenii aflați acum în dificultate sunt penalizați oarecum, deoarece sunt considerați mai puțin fiabili și mai expuși riscului în ceea ce privește obiectivele de a atinge autonomie contributivă. Ca atare, raportul arată importanța pe care oamenii pe care i-am intervievat o atribuie proiectării și implementării concrete a măsurilor de sprijin și incluzive, adresate în mod explicit persoanelor aflate acum în dificultate.

La problématique de cet article est relative à la difficulté des penser et mettre en œuvre des politiques sociales différentiés, par rapport à la multiplicité des situations et compétences des personnes dites Roms dans les villes de l’Europe occidentale. Le cas des innovations dans les politiques locales italienne sera mobilisé pour développer des réflexions valables aussi en France pour le travail social et les politiques locales en directions de ces groupes. 1. Une représentation homogénéisant. 2. La vulnérabilité des groupes Roms. 3. Création et mise en place de politiques à l'endroit des groupes tziganes : questions méthodologiques et de design. 4. La variété d’instruments comme principe de design. 5. (Fausses) Controverses en vue de la programmation d'interventions sociales. 6. Construction du consensus, volonté politique et formes de médiation. 7. L’action collective des Roms comme levier de l’action publique locale

The articles in this Special Issue are organised around two main subtopics linked to how the pandemic relates to the dynamics of existing crises: the governance of the Covid-19 pandemic, and political scenarios after the pandemic. Table of contents

contribution à un site web; First lines: Generally speaking, the presence of foreigners in precarious situations appears to be a recurring problem for local governments. More than the difficulties encountered by migrants, it is the “vision of foreign poverty” that raises concerns(1). Public officials therefore often pursue interventions that oscillate between conditional integration and “expulsion”. While these policies are fairly well documented, their medium and long-term effects remain obscure.Yet these policies, combining acts of rejection (evacuation of shantytowns, expulsion of people) with local housing and inclusion policy instruments, have serious consequences on the lives of the people concerned. Drawing on this observation, we undertook a research project* aiming to study these effects by examining the case of Roma migrants in French, Italian and Spanish cities.

International audience; The empirical analyses and in-depth studies on volunteering in Italy and Europe are well developed. We are witnessing an acceleration of dynamics that could already be seen emerging in the previous decade. An all-encompassing volunteering, increasingly capable of radiating strength and energy into every sector of our collective life. Increasingly effective, but also more demanding in terms of time and skills. Which engages few people, few young people, and which is more and more time consuming for those who are engagedd. Based on small, highly cohesive groups that engage positively and synergistically with problems, volunteering has recently been studied from multiple angles and perspectives, not least for the skills it develops, and for its ability to reduce inequalities in political participation. The pandemic, however, has made two major tensions more evident than ever, that relating to problems of conventions' transmission and that relating to sociality.

Le racisme à l'égard des Roms est celui qui suscite le moins de réprobation dans la population française, selon un rapport de la CNCDH. Décryptage.

1rst lines: Nel dibattito italiano attuale sulla gestione della crisi sanitaria, economica e sociale e sulle prospettive di sviluppo per il Paese c’è un punto che non è stato ancora evidenziato ma che appare invece cruciale: le proposte e le idee emerse sin qui, tanto dal governo e dagli attori politici quanto da molti osservatori esterni ed esperti, si concentrano molto sul cosa fare – su obiettivi e misure – ma sembrano trascurare il come. Il problema, cioè, è che si ragiona solo su obiettivi e azioni come se queste potessero essere slegate l’una dall’altra: fondi a pioggia sugli obiettivi, tante risorse alla capitalizzazione di impresa, molte idee sull'innovazione e su alcune misure bandiera, ma nessun incentivo a configurazioni pattizie nei territori, poca riflessione sulle modalità di costruire mercati locali e non, nessuna cura seria delle modalità di governo e delle regole di vincolo inclusivo nella programmazione, assenza di valutazione delle conseguenze e degli effetti perversi imprevisti delle azioni intraprese. Il rischio di un tale impostazione è che le misure, persino dove siano pensate per obiettivi opportuni, semplicemente falliscano nella loro capacità di produrre sviluppo locale poiché esse non generano meccanismi di integrazione e sinergia tra gli attori. Un tale fallimento, a fronte di una spesa pubblica così rilevante, avrebbe esiti tragici in termini di perdita di valore aggiunto manifatturiero e nell’economia dei servizi, incremento dell’insicurezza sociale e della domanda di autoritarismo e ulteriore riduzione delle opportunità per le giovani generazioni.

1ères lignes : L’ouvrage fondateur du sociologue américain W.E.B. Du Bois sur Les Noirs de Philadelphie, écrit en 1899, vient seulement d’être traduit en français 112. Parce qu’il était noir, son oeuvre fut longtemps méconnue aux États-Unis même, jusqu’à ce que l’essor des black studies dans les années 1960 la sorte de l’oubli. L’auteur, un des fondateurs de la National Association for the Advancement of Coloured People (NAACP), a été le premier à mettre en évidence la persistance d’une color line (ligne de partage par couleurs) discriminatoire, héritée de quatre siècles d’esclavage et de ségrégation 113. Et le champ des recherches sur le racisme anti-noir y est particulièrement vivace aujourd’hui. Ce n’est pas le cas en France. Le modèle universaliste républicain colour blind nourrit une réticence certaine à catégoriser la population selon des critères ethniques ou raciaux. Ne serait-ce que prendre en compte dans une enquête la couleur de peau, réelle ou perçue, reste tabou. Lors de la première enquête TeO (Trajectoires et Origines. Enquête sur la diversité des populations en France), menée par l’INED et l’INSEE pour explorer les trajectoires sociales et les conditions de vie des migrants et leurs descendants, une question devait porter sur la manière dont la personne se voyait, notamment en termes de couleur 114. Controversée 115, la question fut finalement retirée et rares sont les enquêtes qui l’incluent

C’est désormais un poncif : l’extrême droite serait une quasi-résultante des problèmes de l’urbanisme, le fruit des classes populaires et moyennes confrontées aux difficultés de l’habitat dégradé en secteur cosmopolite.Cette étude de Caterina Froio, Pietro Castelli Gattinara et Tommaso Vitale analyse en profondeur l’action et l’implantation de CasaPound, mouvement italien considéré comme une référence et un modèle par les radicaux de droite en Europe, dans les quartiers populaires. Elle démontre empiriquement comment des actions fabriquées pour les médias occultent une réalité plus en demi-teintes.

1ères lignes : Les préjugés envers les minorités ont nombre de traits communs. Quelle que soit leur cible, ils évoluent grosso modo pareillement dans le temps, ils sont corrélés entre eux, leurs argumentaires présentent des similitudes et les mêmes facteurs les favorisent. Mais chacun présente aussi des particularités, liées à l’histoire de chaque minorité, aux politiques publiques dont elle a pu faire l’objet, au contexte national et international. Cette partie analyse les transformations des préjugés antijuifs et anti-musulmans, dans la lignée notamment des débats autour de l’essor d’un « nouvel antisémitisme » et d’une « nouvelle islamophobie ». La suivante est consacrée aux roms, le groupe qui en France comme en Europe a l’image de loin la plus négative. La dernière se penche sur le rejet lié à la couleur de peau, en prenant l’exemple des préjugés envers les noirs, moins analysés en France jusqu’ici.

1ères lignes : A. Un nouveau dispositif expérimental Une des principales critiques adressées aux enquêtes par sondages est que les réponses des personnes interrogées ne sont pas nécessairement sincères. En présence d’un enquêteur ou d’une enquêtrice, elles auraient tendance à se présenter sous un meilleur jour, à taire des opinions non conformes aux normes en vigueur dans la société, surtout sur des sujets sensibles comme la sexualité ou le racisme. C’est ce qu’on appelle le biais de « désirabilité sociale » 1. Consciente du problème, la CNCDH a cherché à en prendre la mesure. Grâce au soutien du Service d’information du gouvernement (SIG), depuis 2016 le sondage en face-à-face est doublé par une enquête en ligne, reprenant d’abord quelques questions, puis, depuis l’an dernier, toutes les questions, et dans le même ordre. Deux constats ressortent de la comparaison des enquêtes de la CNCDH de 2016 à 2018 2. L’absence d’interlocuteur a un effet libérateur sur la parole des personnes interrogées en ligne. Seules face à leur tablette ou leur ordinateur, elles donnent des réponses moins tolérantes, moins politiquement correctes, aux questions relatives à l’immigration, à l’islam et aux enjeux sécuritaires.

1ères lignes : 2019 a été une année difficile pour les Roms en France. Certains des préjugés les plus vieux et infondés ont recommencé à circuler et à alimenter des formes d’action très violentes. En Seine-Saint-Denis, en mars, suite à des messages circulant au sujet d’enlèvements présumés d’enfants par des Roms conduisant une camionnette blanche, des actes extrêmement graves (agressions et attaques) se sont intensifiés. Les motifs évoqués dans les rumeurs renvoient à des « rapts d’enfants » et des « trafics d’organes ». Bobigny, Clichy-sous-Bois, Montreuil, Bondy, Colombes, Montfermeil, St Ouen, Champs-sur-Marne, Aulnay et Sevran... Plus de trente-sept attaques sur deux semaines ont été recensées. Les attaques ont été provoquées par une rumeur raciste relayée par des millions de messages dans les réseaux sociaux. Le prétendu enlèvement d’enfants par des « Tsiganes » est un sujet bien présent dans l’imaginaire général. Des « simples » processus de catégorisation raciste qui ont activé un schéma stéréotypé. Face à la gravité de ces évènements, la réaction des associations des Roms a été forte, mais sans suffisamment d’alliés pour contrecarrer la haine raciste.

1ères lignes : L’indice longitudinal de tolérance mesure le niveau moyen d’acceptation des minorités et son évolution dans le temps. Il s’agit maintenant d’explorer la struc¬ture de ces attitudes, les relations entre elles, les facteurs qui les expliquent, les argumentaires qui les sous-tendent. Pour pouvoir comparer avec les enquêtes précédentes, la présentation des résultats est centrée sur l’échantillon interrogé en face-à-face 20.

Grâce à l’indice longitudinal de tolérance fondé sur les questions du Baromètre annuel de la CNCDH, on peut mesurer les évolutions annuelles des préjugés depuis 1990. Cet indice montre que les sentiments à l’égard des immigrés et des minorités évoluent d’une année sur l’autre, parfois de manière brutale, tantôt vers plus de crispation, tantôt vers plus d’ouverture. L’évolution de la tolérance n’est donc pas un long fleuve tranquille, elle reflète la manière dont collectivement notre société construit son rapport à l’altérité. Les citoyens, quelles que soient leurs caractéristiques sociales et politiques, sont ambivalents sur ces questions, comme l’a montré le politologue Paul Kellstedt 12 pour les Américains. En chacun de nous coexistent des dispositions à l’ouverture aux autres et à la fermeture. La domination des unes sur les autres dépend du contexte, et particulièrement de la manière dont les élites politiques, médiatiques et sociales parlent et racontent l’immigration et la diversité.

1ère lignes : Après quasiment 8 semaines de détresse, la situation dans les bidonvilles et squats de France est explosive. Suite à l’allocution d’Édouard Philippe le 7 mai, il reste beaucoup de questions au sujet du déconfinement en situation d’urgence sanitaire, et de la manière dont des actions mises en place dans l’urgence pendant ces dernières semaines seront maintenues ou non. Très récemment, la Cour européenne des droits de l’Homme (CEDH) a condamné la France pour l’évacuation d’un bidonville rom en région parisienne en 2013. Cet acte fait écho à l’alerte lancée par Birgit Van Hout, la représentante régionale pour l’Europe du Haut-Commissariat des Nations unies aux droits de l’homme (HCDH), au sujet des Roms. La pandémie a en effet aggravé la situation d’inégalité déjà critique à laquelle ces communautés sont confrontées.

1rst lines : Il 9 marzo 2020 il presidente del Consiglio dei Ministri italiano Giuseppe Conte, «allo scopo di contrastare e contenere il diffondersi del virus Covid-19», ha firmato un decreto di quarantena completa finalizzato a “evitare ogni spostamento delle persone fisiche”[1]. Su tutto il territorio nazionale, inoltre, è raccomandata l’applicazione di stringenti misure igienico- sanitarie. Con la nostra Associazione 21 luglio abbiamo subito effettuato una ricerca applicata finalizzata a comprendere il primo impatto delle misure in esso riportate in alcuni insediamenti formali dalle città di Roma abitati da famiglie identificate dalle autorità locali e che generalmente si autodefiniscono come appartenenti alle diverse comunità rom[2].

Des recherches menées à Rome par des militants pendant le confinement lié au Covid-19 révèlent à quel point les « villages » d’hébergement pour Roms sont aux prises avec des problèmes de santé publique et d’accès à la nourriture, entre autres pénuries, et soulignent la nécessité d’intervenir d’urgence.

L’epidemia di COVID-19, mentre rende necessario il distanziamento sociale, sta suscitando nuove e varie forme di impegno solidale, mostrando come i legami di solidarietà possono evolversi nello scenario attuale.

First lines: On March 9, 2020 the Italian Prime Minister Giuseppe Conte, "in order to counteract and contain the spread of the Covid-19 virus," signed a decree of complete lockdown aimed at "avoiding any movement of individuals."1 Furthermore, the government recommended the application of stringent hygienic-sanitary measures throughout the country. Our NGO, “Associazione 21 luglio”, began an applied research project aimed at understanding the impact of the measures in formal settlements in Rome. These settlements are inhabited by families that generally define themselves (and are identified by the local authorities) as belonging to varied Roma communities.

« Il est aujourd'hui essentiel de proposer un nouveau média pour discuter des discriminations » : Nonna Mayer, Juliette Rennes, Réjane Sénac, Malcom Ferdinand et plus de quarante universitaires, journalistes et personnes du monde associatif apportent leur soutien à dièses, un projet de média en ligne contre les discriminations et les préjugés.

La crise sanitaire mondiale que nous traversons questionne fortement notre engagement solidaire, de surcroit en condition de confinement. Comment assurer une présence active auprès des personnes les plus vulnérables ? Quelles relations tisser ? Comment nourrir une appartenance commune ? Pour en discuter, nous avons interrogé le sociologue Tommaso Vitale, professeur à Sciences Po Paris. Italien travaillant en France, il nous partage son regard sur ce qui émerge de part et d’autre des Alpes.

In the aftermath of the 2018 general election results, several scholars have remarked on the inability of the Five Star Movement to increase its vote in Milan. While the role of demographic and socio-economic factors has been highlighted, little attention has been dedicated to understanding the complex role of spatial dynamics. This paper aims to contribute to the existing literature by inquiring about the relationship between support for the Five Star Movement and the characteristics of urban space in Milan. Following the longstanding debate in urban sociology, we recognise the importance of investigating this question beyond the borders of the central municipality. We overcome the problematic nature of standard approaches by analysing the entire Functional Urban Area of Milan as defined by the Oecd, using a new set of areas. Adopting an ecological approach, we define our spatial units in such a way that they have a sociological meaning and embrace the characteristics of the local population which actually voted at a specific polling station. We regress support for the Five Star Movement in each electoral district on a range of demographic, socio-economic and spatial variables. The results show that more disadvantaged districts beyond Milan’s municipal borders have a strong propensity towards supporting the Five Star Movement. Many of these areas were negatively affected by the economic crisis of 2008 and continue to experience severe difficulties. They are not places of extreme marginality, but may be described as «disenfranchised» areas with many unsatisfied needs that are largely ignored by the traditional parties.

Il 9 marzo 2020 il presidente del Consiglio dei Ministri italiano Giuseppe Conte, «allo scopo di contrastare e contenere il diffondersi del virus Covid-19», ha firmato un decreto di completo lockdown finalizzato a “evitare ogni spostamento delle persone fisiche”. Su tutto il territorio nazionale, inoltre, è raccomandata l’applicazione di stringenti misure igienico-sanitarie. Con la nostra Associazione 21 luglio abbiamo subito effettuato una ricerca applicata finalizzata a comprendere il primo impatto delle misure emergenziali in alcuni insediamenti formali della città di Roma abitati da famiglie identificate dalle autorità locali e che generalmente si autodefiniscono come appartenenti alle diverse comunità rom.

Le dossier entend croiser, comme le fait habituellement la Revue Projet, des regards de chercheurs et d’acteurs de terrain, en faisant se confronter savoirs scientifiques et savoirs d’expérience. D’où une approche déclinée en trois parties. 1. Tout d’abord, un recueil d’initiatives de personnes en situation précaire pour gagner leur pain au quotidien, des activités souvent jugées informelles et pourtant loin d’être marginales. 2. Ensuite, plusieurs témoignages illustreront les réalités du travail social : ceux d’assistantes sociales, d’un directeur de centre communal d’action sociale (CCAS) et de l’ancien maire de Perpignan. 3. Enfin, la focale sera mise sur des dispositifs innovants, comme « Territoires zéro chômeur de longue durée » à Villeurbanne, les difficultés de la mixité résidentielle, l’expérience du « croisement des savoirs » avec ATD à Lille. Quatre propositions concrètes pour lutter contre la pauvreté ouvriront une conclusion toujours à poursuivre. Au préalable, nous avons jugé important de revenir rapidement sur l’évolution des politiques de la pauvreté en France.Ce dossier se propose ainsi comme une base de réflexion pour alimenter les débats. Le virus, certes, n’épargne personne mais nous ne sommes pas tous égaux face à la pandémie. La lutte contre la pauvreté se présente comme un sujet majeur, à l’avenir.