Search

Scopul: Efectuarea analizei comparative a metodei DWi-BS vs TC și Scintigrafia osoasă în depistarea tumorilor și metastazelor maligne. Material și metode. Examinările și scanările DWI-BS în corp integru a 12 pacienți cu tumori maligne și metastaze, examinați anterior cu TC și Scintigrafie a sistemului osos. Examinări de fezabilitate, eficacitate și specificitate a metodei DWI-BS vs TC și Scintigrafie. Concluzie. Metoda DWI-BS este metodă noninvazivă asigură siguranța pacienților, nu implică expunerea la radiație, este accesibilă, poate majora vizibilitatea în asociere cu administrarea preparatelor nutraceutice, a nanoparticulelor, a produselor liposomale. Fezabilitatea metodei DWI-BS a fost demonstrată în investigațiile scanărilor clinice a 12 pacienți cu tumori maligne și metastaze.

Sunt cunoscute multiple metode de amputare a părţii anterioare a labei piciorului, care sunt aplicate în traumatologie, endocrinologie, chirurgia vasculară etc. Este cunoscută metoda de amputare a labei piciorului după Sharpe, care nu întotdeauna poate fi aplicată în tumorile aparatului locomotor cu localizare pe partea plantară a labei piciorului partea anterioară fără dereglarea funcţiei statico-dinamice a membrului inferior. Metoda propusă şi implementată de plastie după amputarea anterioară a labei piciorului permite înlăturarea radicală a tumorii păstrând fincţiile statico-dinamice ale membrului inferior şi anume a funcţiei de sprijin, ceea ce contribuie la o reabilitare precoce a acestor bolnavi şi o ameliorare a calităţii vieţii lor şi poate fi aplicată nu numai în tumorile aparatului locomotor, dar şi în cazul afectării părţii plantare a labei piciorului de diferite origini. Rezultatele tardive sunt apreciate atât la 5, cât şi la 10 ani, cu 95,2% şi 50,3% respective. Cercetarea necesită a fi continuată şi în aspectul reabilitare-dizabilitate.

Incidența patologiilor nodulare ale glandei tiroidiene inclusiv și a cancerului tiroidian în R. Moldova, în ultimii 20 de ani s-a dublat. S-a observat o „întinerire” a morbidității prin cancer tiroidian. Maladia afectează preponderent femeile, inclusiv și gravidele. Acest fapt impune cercetări în această direcție și elaborarea unor recomandări pentru tratamentul pacientelor gravide, depistate cu patologii nodulare tiroidiene și elaborarea unei tactici de planificare a unei sarcini după tratament

S-a stabilit că sarcoamele țesuturilor (părților) moi (SPM) apar mai des (49%) la vârsta de 31-40 ani și sunt localizate în principal în regiunea extremităților inferioare (49,6%) și trunchi (29,1%). Morfologic, la majoritatea pacienților (52,0%), au fost determinate variante de fibrosarcom. Metoda chirurgicală rămâne lider în tratamentul SPM. Tratamentul combinat pentru SPM este tratamentul de elecție. Majoritatea pacienților au posibilitatea de a urma operații organmenajante. Tratamentul combinat al pacienților cu SPM este o metodă eficientă care ameliorează calitatea vieții și durata vieții bolnavilor. S-a stabilit că factorii prognostici, cum ar fi sexul masculin, dimensiunea tumorii mai mică și absența metastazelor sunt favorabili. Intervențiile chirurgicale radicale sunt factorii cei mai importanți în supraviețuirea pacienților fără recidivă. Un grup de pacienți cu tumori cu grad înalt de SPM care au suferit o intervenție chirurgicală organmenajantă și pacienți cu vârsta de 50 de ani și mai mult, care au suferit o intervenție chirurgicală economă și cărora li s-a aplicat un tratament chimioradioterapeutic de inducție au un prognostic nefavorabil.

Articolul evidențiază problema Cancerului la lucrătorii medicali. Se argumentează că studii în privinţa morbidităţii oncologică la lucrătorii medicali s-au efectuat selectiv în diferite ţări, dar în Republica Moldova este în premieră. Autorii analizează datele literaturii şi a Cancerilor Registre Naţionale a diferitor ţări în privinţa cancerului la cadrele medicale. O atenţie deosebită se atrage asupra factorilor de risc oncologic. În Republica Moldova cea mai mare pondere a cancerului la cadrele medicale sunt- cancerul mamar- 12,9%, urmat de cel colorectal - 12,4%. Se atestă, că la lucrătorii medicali depistarea precoce a cancerului este la un nivel mai ridicat decît la populaţia generală, iar grupa clinică nr. IV este de 21,6%, adică cu 3,4% mai mică decît la populaţia generală. Aceste date ne denotă despre importanța unui Screening Selectiv Populaţional la cadrele medicale în cadrul Programului Anticancer 2016-2025.

Aproximativ una din două femei prezintă simptome de existență a unei formațiuni la nivelul sânilor. Conform diferitor date, frecvența depistării patologiilor benigne a glandei mamare este mult mai sporită comparativ cu frecvența adresării femeilor la medic cu aceste patologii. Tumorile benigne ale glandei mamare se caracterizează printr-o creșterea lentă, expansivă (comprimă țesutul vecin), sunt bine incapsulate, majoritatea sunt rezultatul unor modificări hormonale (hiperestrogenemia, hiperprolactinemia), după excizie recidivează rar, nu invadează țesuturile locale și nu metastează în alte organe. Tratamentul de bază este chirurgical – excizia formațiunilor din sân. Recidivele apar rar, nu invadează țesuturile adiacente și nu metastează în alte organe [6, 8, 9]

Operațiile organomenajante includ efectuarea rezecțiilor sectoriale lărgite cu limfadenectomie regională. În cazul acestor intervenții se va efectua obligatoriu verificarea histologică extemporanee a marginilor de securitate și a zonei subareolare. Tactici excesiv de econome sunt asociate cu riscul de recidive a Cancerul glandei mamare (CGM). Operațiile organomenjate ale glandei mamare, completate de radioterapie, sunt o alternativă sigură la mastectomie cu selectarea corectă a pacientelor cu forme timpurii de CGM

În acest articol se examinează aspectele clinice și metodologice ale cancerului mamar la adolescente și se bazează pe un studiu realizat în perioada anilor 2013-2020 la Clinica universitară din secția de Oncologie pediatrică a INSP IO. Scopul acestui studiu a fost de a confirma incidența fibroadenomului și a tumorilor filode

Steatonecroza a glandei mamare este necroza țesutului său adipos, urmată de înlocuirea cu țesutul cicatricial. Lipogranulomul este cunoscut sub numele de proces inflamator benign, necroza grăsimii mamare apare datorită traumatismului mamar iatrogen. Cel mai adesea, necroza grasă se observă la femeile cu sâni mari – la femeile cu sâni mici, se dezvoltă mult mai rar. Este importantă diagnosticarea lipogranuloamelor, deoarece poate imita adesea carcinomul sânului. Necroza grasă la sân este o afecțiune patologică obișnuită, cu o mare varietate de prezentări pe mamografie, ultrasunete și RMN. Incidența necrozei grase a sânului este estimată la 0,6%, reprezentând 2,75% din toate leziunile mamare