Search

With few exceptions, the unsurpassable inequality between cultures on the literary field and in the imaginary Republic of Letters remains underemphasized and a more radical reconsideration is needed with regard to vernacular and peripheral forms of understanding cosmopolitan principles. The contributors voice insufficiently acknowledged cosmopolitan networks, frames, authorial positions, and cultural and literary practices, whose links to the nation-building process of Romanian literature are interwoven with their involvement in creating transnational routes and bridges. The book develops a systemic analysis of the legitimizing mechanisms and evolutionary paths by which semiperipheral literary cultures influence and transform the central ones, but also undermine the privileged position of the latter within the global literary field.

Die Erforschung der facettenreichen Kultur und Geschichte Rumäniens ähnelt dem Blick durch ein Kaleidoskop: Verändert man die Perspektive nur ein wenig, entsteht ein vollkommen neues Bild. Der vorliegende Band eröffnet solch unterschiedliche Perspektiven und illustriert Rumäniens Vielfalt in Geschichte und Gegenwart. Die Beiträge offenbaren das Potenzial und die Herausforderungen des Forschungsgegenstandes Rumänien für verschiedene Fachdisziplinen und insbesondere für die Rumänistik. Mit frischem Blick und einer großen Breite methodisch-theoretischer Zugänge konkretisieren die Autorinnen und Autoren, vornehmlich Nachwuchswissenschaftlerinnen und Nachwuchswissenschaftler, schlaglichtartig die Vielseitigkeit des Landes, der Kultur und der Rumänistik als interdisziplinäres Fach: vom kulturellen Neben-und Miteinander verschiedener Volksgruppen über die Verhandlung von Identität und Zugehörigkeit in Literatur und politischem Diskurs bis hin zur materiellen Kultur als Ausdruck konkreter und symbolischer Aneignung von Raum.

Aus Anlass des doppelten Geburtstages – 50 Jahre Germanistik in Hermannstadt und 60. Geburtstag von Maria Sass, der langjährigen Leiterin dieses Lehrstuhls, – greifen die literaturhistorisch, kulturwissenschaftlich und interdisziplinär ausgerichteten Beiträge aus unterschiedlichen Perspektiven die Geschichte und Dokumentation der rumäniendeutschen und deutschen (Gegenwarts-)Literatur auf. Fragen der Rezeptionsgeschichte und der Wechselwirkungen im Bereich der Interkulturalität, der Literaturvermittlung und des deutsch-rumänischen Kulturaustausches bilden thematische Schwerpunkte des Studienbandes und stehen damit im Zeichen der Wahrung von Kontinuität und Konstanz der Hermannstädter Germanistik.

Locul pe care-l ocupă un scriitor în ierarhia istoriei literare a unei națiuni e condiționat de cel puțin trei factori: personalitatea sa opera sa și influența acestei opere în primul rând asupra contemporanilor săi și implicit după aceea asupra urmașilor; așadar ecoul prelungit și durabil cu care această operă ancorează în posteritate. Perpessicius

Sfârșit și început de secol continuă seria de evocări, amintiri, portrete literare, povești cu și despre scriitori, alături de cronici literare la zi. Atent la toate evenimentele din viața orașului, criticul readuce la viață chipuri uitate, dezamorsează pseudobombe de presă, deplânge indiferența autorităților față de monumentele de arhitectură ale Capitalei, intervine ori de câte ori se confruntă cu ignoranța sau cu indiferența.

CARTEA ANULUI 2008 (Romania literara si Fundatia Anonimul)!Premiul Manuscriptum pentru critica literara pe anul 2008! Iluziile literaturii romane de Eugen Negrici este un alt fel de istorie a literaturii romane care va dinamita toate miturile culturale adanc inradacinate in constiinta publica. O carte grava si exploziva scrisa cu acea responsabilitate pe care ti-o da o viata de studiu si cercetare cu acel curaj pe care cunosterea profunda a operelor literare ti-l insufla cu amaraciunea si luciditatea specialistului. „Cartea lui Eugen Negrici Iluziile literaturii romane este o analiza lucida intransigenta convingatoare a miturilor care paraziteaza istoria literaturii romane dar e deopotriva si o profesiune de credinta rostita cu o sinceritate ingandurata. Fiindca indaratul enunturilor taioase si a paginilor incarcate de un sarcasm amar se mistuie o mare iubire ranita.“ (Paul Cornea) „De o extrema luciditate ca tot ce scrie Eugen Negrici nu fara asprime dar si intelegere la fel ca Literatura romana sub comunism aceasta carte care spulbera iluzii va fi citita cu pasiune va starni dezbateri si nu ma indoiesc se va impune ca una de raftul intai.“ (Livius Ciocarlie)

Într-o carieră literară de cincizeci de ani, Alex. Ștefănescu a scris despre câteva mii de autori. I-a portretizat, le-a analizat opera, le-a povestit viața. Dar cine este Alex. Ștefănescu? Unde a copilărit? Cum s-a format? De ce s-a dedicat criticii și istoriei literare? Ce mari scriitori a cunoscut? Unde a călătorit? Cu ce se ocupă în afară de literatură? Pe cine a iubit? Ce prieteni are? Care sunt adversarii săi? Este adevărat că scrie și versuri, fără să le arate nimănui? Își iubește țara? Ce crede despre lumea de azi? La aceste întrebări și la multe altele a obținut răspunsuri Ioana Revnic, cunoscută ca autoare a volumului de interviuri Dresură de lei. Ea l-a determinat pe Alex. Ștefănescu să spună adevărul, tot adevărul și numai adevărul.

Cele cuprinse-n cartea aceasta au fost scrise si publicate in deosebite timpuri la deosebite ocaziuni si-n urma unor deosebite indemnuri sunt deci in ele pe ici pe colo fie repetitiuni fie complectari care vor fi suparand pe unii dintre cititori. Le cer acestora iertare; am socotit insa ca buna credinta literara imi impune sa le reproduc toate asa cum au fost publicate fara de nici o scadere si fara de nici un adaos. (Ioan Slavici)

O carte ce tratează dintr-o perspectivă inedită istoria literaturii, critica (criticii), filosofia oculta și esoterismul occidental (masonismul); o abordare polisemică a literaturii române care evidențiază importanța circulației simbolurilor și arhetipurilor crescute în marginea societăților oculte de tip occidental. Cititorul interesat are ocazia să afle că, din acest punct de confluență a Orientului cu Occidentul care este cultura română, o tratare comparatistă a literaturii române cu instrumentarul unei hermeneutici aplicate conduce orice demers critic la ideea unei parități de substanță a culturii române cu marea cultură occidentală.

La răspântiile culturii române veghează ca și odinioară degetul lui de lumină: pe aici e drumul. Autoritatea i s-a menținut și astăzi pentru că pleacă din însăși izvoarele spirituale fără moarte ale logicii bunului-simț bunului-gust și s-a realizat într-o formă pură fără vârstă. Eugen LOVINESCU T. Maiorescu

Volumul grupează tematic un amplu dialog între Emil Brumaru și Veronica D. Niculescu publicat inițial în rubrica „Diabloguri“ din Suplimentul de cultură. Se vorbește despre viață, despre moarte, sunt depănate amintiri, sunt analizate traume din copilărie și mai recente, dar și momente emoționante din viața celor doi. Peste toate acestea planează mereu literatura – uneori direct, vizând autori, opere și personaje, alteori indirect, ca un liant între diversele teme abordate. Cad castane din castani debordează de sensibilitatea caracteristică autorilor, iar dispoziția ludică cu care ne-au obișnuit deja transformă subiectele de discuție într-un joc.

Tot ce urmează să susțin în acest eseu nu poate fi de­monstrat cu precizie. Într‑un fel, nu fac altceva decât să mă sabotez singur: sunt critic și istoric literar, profesor de lite­ratură la Facultatea de Litere. Am, cum se spune, o „cari­eră științifică“. Or, tot ce vă voi povesti în cele ce urmează se așază contra tradiției, care la noi pornește de la Mihail Dragomirescu, a „științei literaturii“. Călinescu ironiza de fi­ecare dată pretențiile pozitiviste ale unor cercetători care au impresia că pot extrage, eventual cu cianuri, ca pe un mine­reu aurifer, adevărul din textul literar. Literatura nu se lasă disecată cu instrumente științifice. Că analiza, interpreta­rea, hermeneutica literară folosesc metode riguroase, fac uz sau caz de erudiție, e o altă poveste. Dar nici o interpretare nu va ajunge la Adevăr. Pentru că „adevărul“ literaturii nu e unul singur, ci o sumă de multe adevăruri. Fiecare dintre ele depinzând de cititor, de inteligența lui, de cultura lui și, nu în ultimul and, de sensibilitatea lui. Bogdan Crețu

Examines translations by canonical Romanian writers Lucian Blaga, Constantin Noica, and Emil Cioran, arguing that that their works reveal a new,'minor'mode of national identity.Society for Romanian Studies Biennial Book AwardStudies of the Romanian national imagination have historically focused on the formation of modern Romania after World War I, Romania's fascist movement and alliance with Germany during World War II, or the remobilization of nationalist discourse in the 1970s and 1980s -- moments in which Romanian intellectuals imagine their nation assuming or working toward major cultural status. Literary Translation and the Idea of a Minor Romania examines translations by canonical Romanian writers Lucian Blaga, Constantin Noica, and Emil Cioran following the imposition of Communist rule, arguing that their works reveal a new,'minor'mode of national identity based on the model of the translator. The'minor'emphasizes intercultural exchange, adaptation, and ironic distance in the ways a nation thinks of itself. Drawing on theorists as diverse as Benedict Anderson, Gilles Deleuze, Felix Guattari, and Françoise Lionnet, Sean Cotter proposes that this multilingual and multicultural version of the nation is better suited than older models to understanding a globalized world, one in which translation plays an indispensable role.. Sean Cotter is associate professor of literature and literary translation at the University of Texas at Dallas.

Întâia lucrare importanta a lui Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura românească (1908) este un eseu sociologic. Autorul analizează geneza formelor culturii în România, luând ca documente operele scriitorilor mai însemnați din perioada 1840-1880, adică din momentul apariției revistei lui Mihail Kogălniceanu, Dacia literară – unde se afirmă pentru întâia oară spiritul critic, condamnându-se literatura de imitație si se atrage atenția asupra necesității reprezentării caracterului național – până la constituirea statului român modern, când România a luat fizionomia unui stat european. Această operă a lui Ibrăileanu, de o cuceritoare vioiciune dialectică, conține observații pătrunzătoare asupra atitudinii principalilor scriitori români față de formele de civilizație si cultură dintr-un proces de patru decenii de dezvoltare, trecând prin revoluția burghezo-democrată de la 1848, Unirea Principatelor si dobândirea independenței naționale.

Kogălniceanu în literatura istorică a României și Alecsandri în literatura noastră poporană joacă până la un punct rolul lui Columb în privința geografică. – Bogdan P. Hasdeu Mihail Kogălniceanu a fost una din acele naturi alese ce greu încap câteva alăturea în veac; pentru care timpul care l-a trăit a fost prea scurt și spațiul în care i-a fost învoit să se miște prea neîncăpător spre a dezvolta uriașa putere a concepțiunilor cugetărilor și năzuinților lui. – A.D. Xenopol

Volumul de față cuprinde câteva studii asupra istoriei literaturii române mai noi și câteva de critică literară. Despre Caragiale și Eminescu am vorbit și aiurea (Spiritul critic în cultura românească), unde i‑am studiat din alt punct de vedere decât aici. Paginile consacrate dlui Mihail Sadoveanu sunt juxtapunerea unor articole și dări de seamă scrise în răstimpuri, pe măsură ce au apărut volumele nuvelistului nostru. (G. Ibrăileanu)