Search

Тромбэмболия легочной артерии (ТЭЛА) считается одним из наиболее распространенных заболеваний сердечно-сосудистой системы с значительной смертностью. Эхокардиография остается важным методом исследования при оценке состояния этих пациентов, причем некоторые эхокардиографические параметры играют инкрементальную роль в оценке прогноза. Цели: Определение спектра изменений в эхокардиографии у пациентов, госпитализированных с легочной тромбоэмболией в Институте кардиологии Республики Молдова, и выявление параметров с значимым прогностическим значением относительно оценки риска смертности при ТЭЛА. Материалы и методы: В нашем исследовании были включены 168 пациентов, госпитализированных в Институт кардиологии. Все пациенты прошли трансторакальное эхокардиографическое исследование. Результаты: Параметры, наиболее ассоциированные с интрастационарной смертностью через 30 дней, были следующими: площадь правого предсердия (ППП) >18 см2 (p=0,007), степень регургитации трехстворчатого клапана (РТК) (p=0,002), скорость тканевого систолического движения передней стенки правого желудочка (ПЖ) (p=0,03), диаметр нижней полой вены (p=0,04), отношение ПЖ/ЛЖ >1,0 (p=0,04) и индекс TAPSE/PSAP

Tromboembolismul venos (TEV), exprimat clinic prin tromboză venoasă profundă (TVP) sau embolie pulmonară (EP), este, la nivel global, al treilea cel mai frecvent întîlnit sindrom cardiovascular acut după infarctul miocardic şi accidentul vascular cerebral. Embolia pulmonară este asociată cu morbiditate și mortalitate ridicată. Prognosticul acestor pacienți pe termen lung este puțin studiat.Scop: Analiza mortalității și a evenimentelor clinice la supraveghere de durată la pacienții cu EP confirmat. Material și metode: În studiu au fost incluși 168 pacienți cu EP, 53% bărbați și 47% femei, vîrsta medie 61,2±12,8 ani, spitalizați consecutiv și tratați în Institutul de Cardiologie. Pacienții au fost clasificați în 4 grupuri de risc conform Ghidului Societății Europene de Cardiologie din 2019. Durata de supraveghere în lotul de studiu a constituit 11,4±0,9 luni. Rezultate. Au decedat pe parcursul studiului 23 de persoane (13,7%), 8 dintre aceștea în timpul spitalizării și alte15 - după externare din spital; la ultimii decesul a survenit subit - în 4 cazuri (26,6%), a fost de cauză cardiovasculară- în 4 cazuri (26,6%), prin cancer - la 5 (30%) persoane și de alte cauze - la 2 (13,3%) pacienți. TEV repetat a fost urmărit la 4 (2,5%) persoane, inclusiv EP - la 3 și TVP la 1 pacient. Au dezvoltat accident vascular cerebral în perioada de supraveghere - 4 (2,5%) pacienți, infarct miocardic acut - 5 (3,1%), un alt eveniment arterial - 1 (0,2%) pacient. Complicații hemoragice au suportat 20 pacienți. Hipertensiunea pulmonară cronică tromboembolică a fost depistată la 12,4% persoane peste 5,4±2,8 luni de la EP primar. Cancer nou depistat a fost urmărit la 2 (1,25%) persoane.Concluzii. Rata de mortalitate la pacienții cu EP pe o perioadă medie de 11,4±0,9 luni a constitut 13,7%, inclusiv 4,7% - în spital și 8,9% - la urmărire de durată, decesul în spital fiind înregistrat în proporție semnificativ mai mare la pacienții din categoria de risc înalt și intermediar înalt comparativ cu cei cu risc intermediar-redus și redus, totodată, nu au fost stabilite diferențe statistic semnificative între aceste grupuri in rata de mortalitate la distanță; principala cauză de deces în spital a fost EP, iar în perioada de supraveghere a predominat decesul de cauză cardiovasculară, urmat de decesul prin cancer.

Background: Few studies have evaluated the thrombolytic treatment in patients with intermediate-high risk pulmonary embolism, making this study more valuable. Material and methods: It was a prospective, non-randomized, open-label, single-center study. Eligible patients at the age of 18 or older with an acute pulmonary embolism (PE) confirmed by CT pulmonary angiography with onset until 14 day and signs of right ventricular (RV) overload on echocardiography took part in the study. Pulmonary Arterial CT Obstruction Index Rate (PACTOIR) was used to define the localization and the expansion zone of thromboembolism. This study included 18 patients with intermediate risk and acute submassive pulmonary thromboembolism. In thrombolysis (TT) group (n=9) were used 50 mg of tissue-plasminogen activator (t-PA) administered in infusion as 0.4 mg/h for 2 hours. In the standard anticoagulation group, unfractioned heparin (UFH) was administered as a bolus of 70 units/kg or a maximum of 5000 units, followed by continuous infusion at an initial rate of 16 units/kg or a maximum of 1000 units/h. Results: The mean age for TT group was 69 vs 63 for the UFH group. PACTOIR was 100% in 3 patients in the half-dose rt-PA group and in 2 patients in the UFH group. RV/LV diameter ratio decreased from baseline to 48 h post-procedure (1.55 vs. 1.13; mean difference, -0.42; p < 0.0001). Mean pulmonary artery systolic pressure was 55 mm Hg in both groups (p < 0.05), with 53 [43–60] in TT group vs. 41.5 [37–45] mmHg in UFH group, P< 0.05). The rate of secondary endpoints was significantly higher in the UFH group with a high rate of pulmonary hypertension (0 vs. 19%, p=0.003). Conclusions: Half-dose thrombolytic therapy in patients diagnosed with submassive pulmonary embolism significantly reduced death and hemodynamic decompensation in the first 7 days compared to anticoagulant therapy only. With all that being said, it can be concluded that patients with high-intermediate risk PE could benefit from reduced-dose TT.

Background: People who survive an episode of pulmonary embolism have an increased risk of developing chronic complications even despite curative anticoagulant treatment. The association of dyspnea, low functional capacity, right heart failure, chronic thromboembolic pulmonary hypertension or chronic thromboembolic pulmonary disease is part of the notion of post-pulmonary embolic syndrome (PPES). Due to the fact that this syndrome is still not clearly described and mainly underdiagnosed, a Poor awareness of the disease by patients and physicians lead to delaying specific treatment with unlikely improvement of quality of life for these patients. Chronic thromboembolic pulmonary hypertension is the most severe complication, which, if not diagnosed and not treated in time, can lead to fatal consequences. To improve the overall health outcomes of patients with acute PE, adequate measures to diagnose it and strategies to prevent long-term outcomes of pulmonary embolism are essential. Conclusions: In this article, the data from the latest publications have been summarized to clarify the notion of PPES and its diagnostic algorithm.

Tromboembolismul pulmonar (TEP) rămâne boală fatală, deseori subdiagnosticată la nivelul unităţii de urgenţă, care sugerează necesitatea unor abordări alternative, noninvazive de diagnostic rapid. Rolul ecocardiografiei în tromboembolia pulmonară acută rămâne incomplet definit. Ecocardiografia nu poate diagnostica în mod fiabil EP acută şi nu îmbunătăţeşte prognosticul pacienţilor cu PE acută cu risc scăzut, cărora le lipsesc alte caracteristici clinice ale disfuncţiei ventriculului drept (VD). Cu toate acestea, ecocardiografia şi dopplerografia sistemului venos poate furniza informaţia suplimentară la pacienţii cu risc înalt şi poate ajuta la diferenţierea disfuncţiei cronice a VD de cea acută. Predictorii ecocardiografici specifici ai disfuncţiei VD au potenţialul de a spori prognosticul la pacienţi cu risc înalt de TEP, fapt abordat desfaşurat în acest aricol

Tromboembolismul venos (TEV) este o complicaţie frecventă a pacienţilor cu cancer, care influienţează evoluţia clinică a maladiei, creşte mortalitatea, reduce calitatea vieţii, interferează cu tratamentul specific. Riscul TEV asociat cancerului este determinat de o serie de factori, care au stat la baza elaborarilor scorurilor de risc. Stabilirea indicaţiilor pentru tromboprofilaxie (TP) şi selectarea pacienţilor oncologici cu risc înalt de TEV cu un raport beneficiu-risc de TP cît mai înalt rămîne o problemă în cercetare. Acest articol face parte din revista literaturii din cadrul proiectului de stat cu cifrul 20.80009.8007.28

În acest articol sunt reflectate metodele contemporane de diagnostic și tratament a tromboembolismului pulmonar în conformitate cu ghidurile internaţionale actuale (Societatea Europeană de Cardiologie, 2019) şi poate servi drept bază pentru elaborarea protocoalelor, în baza posibilităţilor reale ale fiecărei instituții. Însumând dovezile disponibile la moment, materialul are ca scop asistarea profesioniștilor din domeniul sănătății în managementul unui pacient individual cu tromboembolism pulmonar. Recomandările vor facilita luarea deciziilor de către profesioniști din domeniul sănătății în practica lor de zi cu zi. Cu toate acestea, deciziile finale referitoare la un pacient individual trebuie luate de către specialiști din sănătate, în consultare cu pacientul și/sau îngrijitorul, după caz. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt încurajați să țină cont pe deplin de recomandările expuse atunci când își exercită judecata clinică, precum și în determinarea și punerea în aplicare a strategiilor medicale preventive, diagnostice sau terapeutice.

Scopul studiului a vizat studierea particularităților examenului electrocardiografic la pacienții cu tahiaritmii ventriculare dezvoltate tardiv după suportarea unui infarct miocardic. S-a stabilit că cel mai des acești pacienții au suportat o tahicardie ventriculară (72,2%) pe un fondal de modificări cicatriciale (72,2%) localizate anterior (71,1%) și de unde T negative (70%). Printre pacienții decedați în perioada de supraveghere au predominat cei cu unde Q patologice în peste 4 derivații, cu unde T negative în peste 4 derivații și cu valori majorate ale intervalului QT corectat.

Background. SARS-CoV-2 action triggers and exacerbates cardiovascular disorders that underlines an intelligible necessity for a large researching of the inherent mechanisms and peculiarities needed for a diagnosis and depiction of the pathogenic therapy targets. Aim. This synthesis article embraced the known and plausible entities regarding the interface of COVID-19 and cardiovascular disturbances: from pathophysiology up to therapeutic approaches. Results. The main pathophysiological link between SARS-CoV-2 and circulatory homeostasis is based on Ang 1-7 deficiency, cytokinic storm and viremia basically leading to injury of cells having receptors for virus intracellular entering: ACE2 and CD209. Diagnostical tests are provided thereby of real time PCR and serological settings for immunoglobulins detection. There were noted particularities of the management of patients with STEMI and NSTEMI. Likewise, the evolution and treatment of the main cardiac arrhythmias in COVID-19 are tackled. Arterial hypertension, acute and chronic heart failure are also analyzed in patients infected by SARS-CoV-2. A special glance is thrown to problems of hemostasis in COVID-19 concerning thrombosis, fibrinolytic system disorders and treatment traits. The guidance concept of triage of the patients eligible to cardiac surgery in COVID-19 is emphasized also. Finally, this article comprises the specific elements of the pharmacological treatment of patients with cardiovascular disorders in COVID-19.

Sindromul de Apnee în Somn (SAS) este o afecţiune care poate să apară la orice vârstă și care afectează 4% din populația masculină, 2% din cea feminină și 0,7% din copii. Apneea obstructivă în somn este forma extremă a tulburărilor respiratorii legate de somn. Se caracterizează prin obstrucţia intermitentă, parțială sau completă, a căilor respiratorii superioare, cu oprirea respirației în timpul somnului şi consecințe cardiovasculare, pulmonare, neurologice şi metabolice. Apneea obstructivă de somn creşte morbiditatea şi mortalitatea cardiovasculară fiind recunoscută drept un factor de risc. Articolul prezintă principalele caracteristici şi factori de risc asociați cu apneea obstructivă de somn în conformitate cu datele din literatură. În prezent se fac eforturi pentru a identifica pacienții care răspund cel mai bine la opțiunile terapeutice actuale şi de găsire a unor noi alternative de tratament

Deși ecocardiografia rămâne a fi pe larg disponibilă în majoritatea centrelor medicale, teoretic, exactitatea determinării parametrilor prin această investigație este mai mică comparativ cu RMN cardiacă. Astfel, am stabilit drept scop evaluarea comparativă a rezultatelor acestor investigații. Studiul prezentat a inclus 31 pacienți cu infarct miocardic suportat la care a fost efectuată ecocardiografia, dar și RMN cardiac. Rezultatele obținute indică lipsa diferenței statistic semnificative la compararea rezultatelor acestor investigații, în primul rând a diametrului telediastolic al ventriculului stâng și a fracției de ejecție a ventriculului stâng. Deși lotul relativ mic de pacienți incluși a fost o limitare statistică, tendințele generale ale modificărilor parametrilor cordului au concordat cu cele descrise în majoritatea studiilor din acest domeniu