Search

Tromboembolismul venos (TEV) este o complicaţie frecventă a pacienţilor cu cancer, care influienţează evoluţia clinică a maladiei, creşte mortalitatea, reduce calitatea vieţii, interferează cu tratamentul specific. Riscul TEV asociat cancerului este determinat de o serie de factori, care au stat la baza elaborarilor scorurilor de risc. Stabilirea indicaţiilor pentru tromboprofilaxie (TP) şi selectarea pacienţilor oncologici cu risc înalt de TEV cu un raport beneficiu-risc de TP cît mai înalt rămîne o problemă în cercetare. Acest articol face parte din revista literaturii din cadrul proiectului de stat cu cifrul 20.80009.8007.28

Studiul dat a vizat elucidarea spectrului și caracteristicilor disritmiilor cardiace la pacienții cu apnee obstructivă în somn (AOS), rata căreia este de 81,6% în cohorta totală. A fost stabilit că subiecții cu AOS prezintă atît extrasistolii supraventriculare (92,8%) cît și ventriculare (65,8%). Ectopiile supraventriculare complexe (bigeminia, trigeminia, cvadrigeminia și extrasistolia în grup) au fost mai frecvent întâlnite la acest grup de pacienți. În structura bradiaritmiilor au predominat pauzele de peste 2000 ms, de origine sinusală (42,95%) sau cauzate de bloc atrioventricular (35,7%).

Scopul studiului a vizat studierea particularităților examenului electrocardiografic la pacienții cu tahiaritmii ventriculare dezvoltate tardiv după suportarea unui infarct miocardic. S-a stabilit că cel mai des acești pacienții au suportat o tahicardie ventriculară (72,2%) pe un fondal de modificări cicatriciale (72,2%) localizate anterior (71,1%) și de unde T negative (70%). Printre pacienții decedați în perioada de supraveghere au predominat cei cu unde Q patologice în peste 4 derivații, cu unde T negative în peste 4 derivații și cu valori majorate ale intervalului QT corectat.

Scop. Evaluarea mortalității și a factorilor care se asociază cu decesul la pacienții cu tahiaritmii ventriculare (TAV) dezvoltate tardiv (nu mai devreme decît 6 săptămâni) după infarct miocardic (IM) suportat. Material și metode. Lotul de studiu l-au alcătuit 90 de pacienți cu TAV dezvoltate tardiv (47,1±4,5 luni) post-infarct, vârsta medie 63,8±1,1 ani, 90% bărbați. Pacienții au fost urmăriți timp de patru ani, în medie 20,2±1,8 luni. Rezultate. Pe durata studiului au decedat 23,3% (21) subiecți. Cauzele de deces au fost: IM repetat în 45%, TAV/ moartea subită în 40%, insuficiența cardiacă în 10%, accidentul vascular cerebral în 5% cazuri. Pacienții decedați au avut FEVS mai scăzută (pII (p35% (log-rank 6,62 p=0,01). Analiza statistică discriminantă a stabilit cinci variabile (apartenența de sex, existența hipertensiunii arteriale, FEVS

Studiul dat a vizat evidențierea relației dintre diferiți parametri ecocardiografici și rezultatele monitorizării electrocardiografice a pacienților cu disritmi ventriculare dezvoltate la distanță după infarct miocardic. În baza datelor obținute a fost stabilit că atât afectarea unor parametrii bine cunoscuți anterior (fracția de ejecție a ventriculului stâng), cât și a altora mai puțin utilizați a fost asociată cu evenimente ventriculare și modificări ale indicilor variabilității cardiace

Scopul studiului a fost evidențierea particularităților electrocardiografice (ECG) la pacienții cu disritmii ventriculare dezvoltate la distanță după suportarea unui infarct miocardic (IM) în asociere cu diabet zaharat (DZ). În acest scop au fost cercetați 62 pacienți cu tahiaritmii ventriculare post-infarct, spitalizați în Institutul de Cardiologie pe parcursul anilor 2012-2017 cu accent pe evidențierea particularităților în cazul prezenței asociate a DZ, atestat în cazuri. S-a stabilit că printre diabetici au fost mai frecvente cazurile de fibrilație ventriculară (FV) (19,0% vs 11,6%). Printre diabetici a fost mai pronunțat polimorfismul ventricular (73,3% vs 50%) și EV în grup. De asemenea, ei au fost atestate tendințe de reducere ale unor indici ai variabilității cardiace (IVC), în special a celor temporali

Deși ecocardiografia rămâne a fi pe larg disponibilă în majoritatea centrelor medicale, teoretic, exactitatea determinării parametrilor prin această investigație este mai mică comparativ cu RMN cardiacă. Astfel, am stabilit drept scop evaluarea comparativă a rezultatelor acestor investigații. Studiul prezentat a inclus 31 pacienți cu infarct miocardic suportat la care a fost efectuată ecocardiografia, dar și RMN cardiac. Rezultatele obținute indică lipsa diferenței statistic semnificative la compararea rezultatelor acestor investigații, în primul rând a diametrului telediastolic al ventriculului stâng și a fracției de ejecție a ventriculului stâng. Deși lotul relativ mic de pacienți incluși a fost o limitare statistică, tendințele generale ale modificărilor parametrilor cordului au concordat cu cele descrise în majoritatea studiilor din acest domeniu