Search

Tromboembolismul venos (TEV), exprimat clinic prin tromboză venoasă profundă (TVP) sau embolie pulmonară (EP), este, la nivel global, al treilea cel mai frecvent întîlnit sindrom cardiovascular acut după infarctul miocardic şi accidentul vascular cerebral. Embolia pulmonară este asociată cu morbiditate și mortalitate ridicată. Prognosticul acestor pacienți pe termen lung este puțin studiat.Scop: Analiza mortalității și a evenimentelor clinice la supraveghere de durată la pacienții cu EP confirmat. Material și metode: În studiu au fost incluși 168 pacienți cu EP, 53% bărbați și 47% femei, vîrsta medie 61,2±12,8 ani, spitalizați consecutiv și tratați în Institutul de Cardiologie. Pacienții au fost clasificați în 4 grupuri de risc conform Ghidului Societății Europene de Cardiologie din 2019. Durata de supraveghere în lotul de studiu a constituit 11,4±0,9 luni. Rezultate. Au decedat pe parcursul studiului 23 de persoane (13,7%), 8 dintre aceștea în timpul spitalizării și alte15 - după externare din spital; la ultimii decesul a survenit subit - în 4 cazuri (26,6%), a fost de cauză cardiovasculară- în 4 cazuri (26,6%), prin cancer - la 5 (30%) persoane și de alte cauze - la 2 (13,3%) pacienți. TEV repetat a fost urmărit la 4 (2,5%) persoane, inclusiv EP - la 3 și TVP la 1 pacient. Au dezvoltat accident vascular cerebral în perioada de supraveghere - 4 (2,5%) pacienți, infarct miocardic acut - 5 (3,1%), un alt eveniment arterial - 1 (0,2%) pacient. Complicații hemoragice au suportat 20 pacienți. Hipertensiunea pulmonară cronică tromboembolică a fost depistată la 12,4% persoane peste 5,4±2,8 luni de la EP primar. Cancer nou depistat a fost urmărit la 2 (1,25%) persoane.Concluzii. Rata de mortalitate la pacienții cu EP pe o perioadă medie de 11,4±0,9 luni a constitut 13,7%, inclusiv 4,7% - în spital și 8,9% - la urmărire de durată, decesul în spital fiind înregistrat în proporție semnificativ mai mare la pacienții din categoria de risc înalt și intermediar înalt comparativ cu cei cu risc intermediar-redus și redus, totodată, nu au fost stabilite diferențe statistic semnificative între aceste grupuri in rata de mortalitate la distanță; principala cauză de deces în spital a fost EP, iar în perioada de supraveghere a predominat decesul de cauză cardiovasculară, urmat de decesul prin cancer.

În articol sunt prezentate datele din literatură privind aspectele specifice ale emboliei pulmonare acute la femei. S-a constatat că incidența generală a EP ajustată în funcție de vârstă și sex este mai mare la bărbați, totuși, riscul la femeile în vârstă l-a depășit pe cel al bărbaților de vârstă similară. Factorii de risc pentru EP la femei au inclus vârsta, afecțiunile reumatologice, terapia de substituție hormonală sau utilizarea contraceptivelor orale, sarcina și perioada postpartum, intervenții chirurgicale recente, imobilizarea, traumatisme, obezitate și insuficiență cardiacă. Femeile cu EP au tendința de a fi mai în vârstă, prezintă mai des la internare dispnee, hipotensiune arterială și semne de disfuncție ventriculară dreaptă și au niveluri mai mari de NT-proBNP în comparație cu bărbații. S-a dovedit că în cazurle cu EP sever femeile sunt supuse mai rar trombolizei. Complicațiile hemoragice majore au fost urmărite mai frecvent la femei. Nu s-au găsit diferențe bazate pe sex în ceea ce privește mortalitatea în spital și mortalitatea de toate cauzele la 30 de zile. Datele cu privire la mortalitatea pe termen lung în funcție de gender sunt limitate. Acest articol face parte din cadrul proiectului de stat cu cifrul 20.80009.8007.28

Tromboza valvulară cardiacă protetică este o complicaţie rară, dar gravă. Tromboza obstructivă de proteză, fiind o urgenţă majora, necesită identificarea simptomelor de insuficienţă cardiacă, care constituie elementele cruciale în cadrul diagnosticului precoce şi iniţiere a managementului terapeutic prompt. Evaluarea clinică, paraclinică şi instrumentală adecvată reprezintă tactica-cheie, utilizată atât pentru confirmarea diagnosticului, cât şi pentru evaluarea severităţii stării generale şi a prognosticului de supravieţuire a pacientului cu tromboză obstructivă de proteză valvulară. Intervenţia chirurgicală este terapia de primă linie în tromboza obstructivă simptomatică a valvei mecanice, terapia trombolitică fiind utilizată ca alternativă la tratamentul chirurgical. În această prezentare de caz am descris o femeie în vârstă de 63 de ani, care a suferit intervenţia de înlocuire a valvei mitrale în urmă cu 11 luni, prezentându-se la camera de gardă în stare generală extrem de gravă, cu sindrom de disifuncţie poliviscerală şi polisistemică (MODS). Prin ecocardiografie transtoracică s-a detectat un tromb pe valva mitrală protetică cu gradient transmisal ridicat. A fost administrat cu succes tratamentul cu activator tisular de plasminogen. Gradientul a fost îmbunătăţit pe valva mitrală protetică fără complicaţii embolice sau sângerări

Tromboembolismul venos (TEV) este o complicaţie frecventă a pacienţilor cu cancer, care influienţează evoluţia clinică a maladiei, creşte mortalitatea, reduce calitatea vieţii, interferează cu tratamentul specific. Riscul TEV asociat cancerului este determinat de o serie de factori, care au stat la baza elaborarilor scorurilor de risc. Stabilirea indicaţiilor pentru tromboprofilaxie (TP) şi selectarea pacienţilor oncologici cu risc înalt de TEV cu un raport beneficiu-risc de TP cît mai înalt rămîne o problemă în cercetare. Acest articol face parte din revista literaturii din cadrul proiectului de stat cu cifrul 20.80009.8007.28

Scopul studiului a vizat studierea particularităților examenului electrocardiografic la pacienții cu tahiaritmii ventriculare dezvoltate tardiv după suportarea unui infarct miocardic. S-a stabilit că cel mai des acești pacienții au suportat o tahicardie ventriculară (72,2%) pe un fondal de modificări cicatriciale (72,2%) localizate anterior (71,1%) și de unde T negative (70%). Printre pacienții decedați în perioada de supraveghere au predominat cei cu unde Q patologice în peste 4 derivații, cu unde T negative în peste 4 derivații și cu valori majorate ale intervalului QT corectat.

Aprecierea funcției sistolice a VS are un rol central în evaluarea pacienților cu complicații aritmogene maligne în perioada post-infarctică tardivă. Pentru pacienții cu FE afectată, GLS și FE VS au o relație liniară. Analiza statistică a demonstrat o valoare mai importantă a metodei STE (cu GLS ≤ - 9%) în explorarea pacienților cu complicații aritmogene în perioada post-infarctică tardivă, cu sensibilitatea 84% și specificitatea 65,7%. Analiza statistică a sensibilității FEVS a demonstrat că FE ≤38% a fost cea mai sensibilă pentru dezvoltare tahicardii ventriculare după IM, cu o probabilitate de 88%. Rezultatele au demonstrat că la pacienții cu tulburări de ritm ventriculare, cu FE

Estimarea riscului la pacientul cu boală cardiovasculară este deosebit de importantă în luarea deciziilor cu privire la strategia terapeutică. Ne am propus să evaluăm valoarea prognostică a scorului CHA2DS2VASc la pacienții cu tahiaritmii ventriculare dezvoltate tardiv post – infarct. Material și metode. Lotul de studiu a inclus 90 de pacienți cu istoric de infarct miocardic suportat și episod documentat de tahiaritmie ventriculară dezvoltat la 47, ±4,5 luni post-infarct, vârsta medie 63,8±1,1 ani, 90% bărbați. La toți pacienți a fost calculat scorul CHA2DS2VASc. Durata de supraveghere a constituit 20,2±1,8 luni; evoluția bolii fatală/ non-fatală a fost confruntată cu valoarea estimată a scorului CHA2DS2VASc. Rezultate. Valoarea medie a scorului CHA2DS2VASc în lotul evaluat a fost de 3,61 ± 0,1. Un scor de 2 puncte a fost înregistrat la 11,1%, un punctaj de 3 - la 37,8% și ≥4 – la 51,1% dintre pacienți. Valoarea scorului CHA2DS2VASc s - a dovedit a fi mai înaltă în subgrupul pacienților care au decedat comparativ cu cei rămași în viață (4,02±0,22 vs 3,30±0,12 puncte p

Background. SARS-CoV-2 action triggers and exacerbates cardiovascular disorders that underlines an intelligible necessity for a large researching of the inherent mechanisms and peculiarities needed for a diagnosis and depiction of the pathogenic therapy targets. Aim. This synthesis article embraced the known and plausible entities regarding the interface of COVID-19 and cardiovascular disturbances: from pathophysiology up to therapeutic approaches. Results. The main pathophysiological link between SARS-CoV-2 and circulatory homeostasis is based on Ang 1-7 deficiency, cytokinic storm and viremia basically leading to injury of cells having receptors for virus intracellular entering: ACE2 and CD209. Diagnostical tests are provided thereby of real time PCR and serological settings for immunoglobulins detection. There were noted particularities of the management of patients with STEMI and NSTEMI. Likewise, the evolution and treatment of the main cardiac arrhythmias in COVID-19 are tackled. Arterial hypertension, acute and chronic heart failure are also analyzed in patients infected by SARS-CoV-2. A special glance is thrown to problems of hemostasis in COVID-19 concerning thrombosis, fibrinolytic system disorders and treatment traits. The guidance concept of triage of the patients eligible to cardiac surgery in COVID-19 is emphasized also. Finally, this article comprises the specific elements of the pharmacological treatment of patients with cardiovascular disorders in COVID-19.

Scop. Evaluarea mortalității și a factorilor care se asociază cu decesul la pacienții cu tahiaritmii ventriculare (TAV) dezvoltate tardiv (nu mai devreme decît 6 săptămâni) după infarct miocardic (IM) suportat. Material și metode. Lotul de studiu l-au alcătuit 90 de pacienți cu TAV dezvoltate tardiv (47,1±4,5 luni) post-infarct, vârsta medie 63,8±1,1 ani, 90% bărbați. Pacienții au fost urmăriți timp de patru ani, în medie 20,2±1,8 luni. Rezultate. Pe durata studiului au decedat 23,3% (21) subiecți. Cauzele de deces au fost: IM repetat în 45%, TAV/ moartea subită în 40%, insuficiența cardiacă în 10%, accidentul vascular cerebral în 5% cazuri. Pacienții decedați au avut FEVS mai scăzută (pII (p35% (log-rank 6,62 p=0,01). Analiza statistică discriminantă a stabilit cinci variabile (apartenența de sex, existența hipertensiunii arteriale, FEVS

A fost evaluată semnificația fracției de ejecție a ventriculului stâng (FEVS) la pacienții cu tahiaritmii ventriculare (TAV) dezvoltate tardiv (47,1±4,5 luni) post-infarct. Rezultate: 90 pacienți cu TAV apărute după IM suportat cu vârsta medie 63,8± 1,1 ani, au fost separați în 2 grupe: cu FEVS ≤35% (n = 41) și FEVS >35% (n = 49). FEVS ≤35% s-a asociat cu măsurători și volume mai mari ale atriului și ventriculului stâng (p35%. Fracția de ejecție a ventriculului stâng ≤35% se asociază la acești indivizi cu un risc semnificativ mai înalt de deces inclusiv prin moarte subită cardiacă

Scopul studiului a fost evaluarea ecocardiografică a parametrilor funcției sistolice și diastolice VS, volumul AS, indicii noi tisulari în funcție de fracția de ejecție VS pentru aprecierea riscului de MSC la pacienții după infarct miocardic suportat. Au fost examinați 90 de pacienți, care au fost divizați în două grupe: I grupă – cu FE ≤ 35% și a II grupă – cu FE > 35%. S-a observat o corelaţie importanță ântre FE ≤ 35% și DTS VS > 40 mm, DTD VS > 58 mm, cu volumul indexat a AS ≥32 cm², volumul AS >64 ml. Evaluarea funcției diastolice a depistat la pacienții cu FE ≤35% afectare de tip restrictiv – (68,4%), cu raportul E/E’>15 (55,5%), E/A>2 și TRIV 2,83 (80%).

Scopul studiului a fost evidențierea particularităților electrocardiografice (ECG) la pacienții cu disritmii ventriculare dezvoltate la distanță după suportarea unui infarct miocardic (IM) în asociere cu diabet zaharat (DZ). În acest scop au fost cercetați 62 pacienți cu tahiaritmii ventriculare post-infarct, spitalizați în Institutul de Cardiologie pe parcursul anilor 2012-2017 cu accent pe evidențierea particularităților în cazul prezenței asociate a DZ, atestat în cazuri. S-a stabilit că printre diabetici au fost mai frecvente cazurile de fibrilație ventriculară (FV) (19,0% vs 11,6%). Printre diabetici a fost mai pronunțat polimorfismul ventricular (73,3% vs 50%) și EV în grup. De asemenea, ei au fost atestate tendințe de reducere ale unor indici ai variabilității cardiace (IVC), în special a celor temporali

Bolile cardiovasculare sunt o problemă majoră de sănătate publică şi determină un mare număr de spitalizări anuale și o rată înaltă a mortalității atât în ţările europene, cât şi la nivel mondial. Cea mai importantă cauză a mortalității cardiovasculare este cardiopatia ischemică. Aritmiile ventriculare au fost și rămân a fi considerate o complicație cu prognostic nefavorabil a cardiopatiei ischemice și unul din factorii premergători ai MSC. În acest articol au fost elucidate epidemiologia, mecanismele tulburărilor de ritm ventriculare la pacienții cu cardiopatie ischemică, inclusiv cu infarct miocardic și abordarea tacticii de tratament optime.

Diabetul zaharat (DZ) este un factor major de risc cardiovascular și este asociat cu morbiditate și mortalitate cardiovasculară înaltă. Există date cu privire la un risc sporit de moarte subită cardiacă (MSC) în populația diabetică, totodată, relația dintre diabet și MSC nu este încă pe deplin definitivată. Datorită creșterii epidemice a numărului persoanelor cu diabet la nivel global, această interacțiune ar putea prezenta o problemă clinică importantă în viitorul apropiat. Sunt invocate un șir de mecanisme patofiziologice prin care diabetul ar putea contribui la dezvoltarea MSC, precum dereglarea controlului autonom cardiovascular, ischemia miocardică silențioasă, conducere încetinită, heterogenitate în repolarizarea atriilor și ventriculelor, prevalența înalta a intervalului QT alungit, cardiomiopatia diabetică