Search

Bolile cardiovasculare rămîn o problemă semnificativă și în continuă creștere în Republica Moldova, reprezentând mai mult de jumătate din toate decesele și ducând la o morbiditate semnificativă. Actualmente se recunoaște că povara bolilor cardiovasculare (BCV) poate fi ameliorată printr-o reducere viguroasă a riscului și prevenirea primară, care rămîn o prioritate importantă pentru toți dezvoltatorii politicii de sanatate. Fiind una din țările europene cu risc crescut pentru bolile cardiovasculare, Moldova se confruntă cu dificultăți majore în realizarea măsurilor de prevenție a BCV atât la nivel popu- lațional cît și individual. Prezentul articol rezumă principalele noutăți din ghidurile de prevenire a bolilor cardiovasculare ale Societății Europene de Cardiologie (ESC), publicate recent, examinând aspectele lor pozitive, dar și aplicabilitatea lor la practica clinică de rutină, ținând cont de caracteristicile socioeconomice ale Moldovei. Estimarea riscului cardiovascular este un pas esențial pentru reducerea apariției evenimentelor cardiovasculare adverse. În acest scop, în Europa a fost utilizată metoda grafică a riscului de evaluare sistematică a riscului coronarian (SCORE). Efortul de a preveni BCV aterosclerotic se concentrează pe identificarea pacienților care ar beneficia cel mai mult de tratamentul factorilor de risc BCV.

Тромбэмболия легочной артерии (ТЭЛА) считается одним из наиболее распространенных заболеваний сердечно-сосудистой системы с значительной смертностью. Эхокардиография остается важным методом исследования при оценке состояния этих пациентов, причем некоторые эхокардиографические параметры играют инкрементальную роль в оценке прогноза. Цели: Определение спектра изменений в эхокардиографии у пациентов, госпитализированных с легочной тромбоэмболией в Институте кардиологии Республики Молдова, и выявление параметров с значимым прогностическим значением относительно оценки риска смертности при ТЭЛА. Материалы и методы: В нашем исследовании были включены 168 пациентов, госпитализированных в Институт кардиологии. Все пациенты прошли трансторакальное эхокардиографическое исследование. Результаты: Параметры, наиболее ассоциированные с интрастационарной смертностью через 30 дней, были следующими: площадь правого предсердия (ППП) >18 см2 (p=0,007), степень регургитации трехстворчатого клапана (РТК) (p=0,002), скорость тканевого систолического движения передней стенки правого желудочка (ПЖ) (p=0,03), диаметр нижней полой вены (p=0,04), отношение ПЖ/ЛЖ >1,0 (p=0,04) и индекс TAPSE/PSAP

Background: Few studies have evaluated the thrombolytic treatment in patients with intermediate-high risk pulmonary embolism, making this study more valuable. Material and methods: It was a prospective, non-randomized, open-label, single-center study. Eligible patients at the age of 18 or older with an acute pulmonary embolism (PE) confirmed by CT pulmonary angiography with onset until 14 day and signs of right ventricular (RV) overload on echocardiography took part in the study. Pulmonary Arterial CT Obstruction Index Rate (PACTOIR) was used to define the localization and the expansion zone of thromboembolism. This study included 18 patients with intermediate risk and acute submassive pulmonary thromboembolism. In thrombolysis (TT) group (n=9) were used 50 mg of tissue-plasminogen activator (t-PA) administered in infusion as 0.4 mg/h for 2 hours. In the standard anticoagulation group, unfractioned heparin (UFH) was administered as a bolus of 70 units/kg or a maximum of 5000 units, followed by continuous infusion at an initial rate of 16 units/kg or a maximum of 1000 units/h. Results: The mean age for TT group was 69 vs 63 for the UFH group. PACTOIR was 100% in 3 patients in the half-dose rt-PA group and in 2 patients in the UFH group. RV/LV diameter ratio decreased from baseline to 48 h post-procedure (1.55 vs. 1.13; mean difference, -0.42; p < 0.0001). Mean pulmonary artery systolic pressure was 55 mm Hg in both groups (p < 0.05), with 53 [43–60] in TT group vs. 41.5 [37–45] mmHg in UFH group, P< 0.05). The rate of secondary endpoints was significantly higher in the UFH group with a high rate of pulmonary hypertension (0 vs. 19%, p=0.003). Conclusions: Half-dose thrombolytic therapy in patients diagnosed with submassive pulmonary embolism significantly reduced death and hemodynamic decompensation in the first 7 days compared to anticoagulant therapy only. With all that being said, it can be concluded that patients with high-intermediate risk PE could benefit from reduced-dose TT.

Embolia pulmonară (EP) este o afecțiune potențial letală care se manifestă cu durere toracică sau dispnee pronunțată. Deși electrocardiograma (ECG) poate prezenta anomalii asociate EP, supradeniverarea de segment ST, caracteristică pentru infarctul miocardic acut anteroseptal (IMA), nu este caracteristică pentru pacienții cu EP acută. Această prezenta- re documentează cazul unui bărbat de 67 de ani care s-a prezentat la Unitatea primiri urgențe cu dispnee și durere retros- ternală. Datele ECG au sugerat un infarct miocardic anteroseptal și ischemie acută zona inferioară a ventriculului stâng. Cateterismul cardiac nu a depistat leziuni aterosclerotice ale arterelor coronare, dar a descoperit o anomalie de umplere embolică în artera coronară dreaptă. Examinarea ulterioară a pacientului a stabilit un embolism pulmonar bilateral masiv. Prin această prezentare accentuăm necesitatea investigării pacienților cu EP, care se prezintă cu durere toracică, dispnee sau ambele, chiar când modificările ECG sugerează o etiologie cardiacă. Prezentăm și o scurtă discuție despre eventualele mecanisme ale supradenivelării segmentului ST în embolismul pulmonar.

Background: People who survive an episode of pulmonary embolism have an increased risk of developing chronic complications even despite curative anticoagulant treatment. The association of dyspnea, low functional capacity, right heart failure, chronic thromboembolic pulmonary hypertension or chronic thromboembolic pulmonary disease is part of the notion of post-pulmonary embolic syndrome (PPES). Due to the fact that this syndrome is still not clearly described and mainly underdiagnosed, a Poor awareness of the disease by patients and physicians lead to delaying specific treatment with unlikely improvement of quality of life for these patients. Chronic thromboembolic pulmonary hypertension is the most severe complication, which, if not diagnosed and not treated in time, can lead to fatal consequences. To improve the overall health outcomes of patients with acute PE, adequate measures to diagnose it and strategies to prevent long-term outcomes of pulmonary embolism are essential. Conclusions: In this article, the data from the latest publications have been summarized to clarify the notion of PPES and its diagnostic algorithm.

Tromboza valvulară cardiacă protetică este o complicaţie rară, dar gravă. Tromboza obstructivă de proteză, fiind o urgenţă majora, necesită identificarea simptomelor de insuficienţă cardiacă, care constituie elementele cruciale în cadrul diagnosticului precoce şi iniţiere a managementului terapeutic prompt. Evaluarea clinică, paraclinică şi instrumentală adecvată reprezintă tactica-cheie, utilizată atât pentru confirmarea diagnosticului, cât şi pentru evaluarea severităţii stării generale şi a prognosticului de supravieţuire a pacientului cu tromboză obstructivă de proteză valvulară. Intervenţia chirurgicală este terapia de primă linie în tromboza obstructivă simptomatică a valvei mecanice, terapia trombolitică fiind utilizată ca alternativă la tratamentul chirurgical. În această prezentare de caz am descris o femeie în vârstă de 63 de ani, care a suferit intervenţia de înlocuire a valvei mitrale în urmă cu 11 luni, prezentându-se la camera de gardă în stare generală extrem de gravă, cu sindrom de disifuncţie poliviscerală şi polisistemică (MODS). Prin ecocardiografie transtoracică s-a detectat un tromb pe valva mitrală protetică cu gradient transmisal ridicat. A fost administrat cu succes tratamentul cu activator tisular de plasminogen. Gradientul a fost îmbunătăţit pe valva mitrală protetică fără complicaţii embolice sau sângerări

Tromboembolismul venos (TEV) este o complicaţie frecventă a pacienţilor cu cancer, care influienţează evoluţia clinică a maladiei, creşte mortalitatea, reduce calitatea vieţii, interferează cu tratamentul specific. Riscul TEV asociat cancerului este determinat de o serie de factori, care au stat la baza elaborarilor scorurilor de risc. Stabilirea indicaţiilor pentru tromboprofilaxie (TP) şi selectarea pacienţilor oncologici cu risc înalt de TEV cu un raport beneficiu-risc de TP cît mai înalt rămîne o problemă în cercetare. Acest articol face parte din revista literaturii din cadrul proiectului de stat cu cifrul 20.80009.8007.28

În acest articol sunt reflectate metodele contemporane de diagnostic și tratament a tromboembolismului pulmonar în conformitate cu ghidurile internaţionale actuale (Societatea Europeană de Cardiologie, 2019) şi poate servi drept bază pentru elaborarea protocoalelor, în baza posibilităţilor reale ale fiecărei instituții. Însumând dovezile disponibile la moment, materialul are ca scop asistarea profesioniștilor din domeniul sănătății în managementul unui pacient individual cu tromboembolism pulmonar. Recomandările vor facilita luarea deciziilor de către profesioniști din domeniul sănătății în practica lor de zi cu zi. Cu toate acestea, deciziile finale referitoare la un pacient individual trebuie luate de către specialiști din sănătate, în consultare cu pacientul și/sau îngrijitorul, după caz. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt încurajați să țină cont pe deplin de recomandările expuse atunci când își exercită judecata clinică, precum și în determinarea și punerea în aplicare a strategiilor medicale preventive, diagnostice sau terapeutice.

Studiul dat a vizat elucidarea spectrului și caracteristicilor disritmiilor cardiace la pacienții cu apnee obstructivă în somn (AOS), rata căreia este de 81,6% în cohorta totală. A fost stabilit că subiecții cu AOS prezintă atît extrasistolii supraventriculare (92,8%) cît și ventriculare (65,8%). Ectopiile supraventriculare complexe (bigeminia, trigeminia, cvadrigeminia și extrasistolia în grup) au fost mai frecvent întâlnite la acest grup de pacienți. În structura bradiaritmiilor au predominat pauzele de peste 2000 ms, de origine sinusală (42,95%) sau cauzate de bloc atrioventricular (35,7%).

Estimarea riscului la pacientul cu boală cardiovasculară este deosebit de importantă în luarea deciziilor cu privire la strategia terapeutică. Ne am propus să evaluăm valoarea prognostică a scorului CHA2DS2VASc la pacienții cu tahiaritmii ventriculare dezvoltate tardiv post – infarct. Material și metode. Lotul de studiu a inclus 90 de pacienți cu istoric de infarct miocardic suportat și episod documentat de tahiaritmie ventriculară dezvoltat la 47, ±4,5 luni post-infarct, vârsta medie 63,8±1,1 ani, 90% bărbați. La toți pacienți a fost calculat scorul CHA2DS2VASc. Durata de supraveghere a constituit 20,2±1,8 luni; evoluția bolii fatală/ non-fatală a fost confruntată cu valoarea estimată a scorului CHA2DS2VASc. Rezultate. Valoarea medie a scorului CHA2DS2VASc în lotul evaluat a fost de 3,61 ± 0,1. Un scor de 2 puncte a fost înregistrat la 11,1%, un punctaj de 3 - la 37,8% și ≥4 – la 51,1% dintre pacienți. Valoarea scorului CHA2DS2VASc s - a dovedit a fi mai înaltă în subgrupul pacienților care au decedat comparativ cu cei rămași în viață (4,02±0,22 vs 3,30±0,12 puncte p

Complexele ventriculare premature frecvente sunt aritmii focale și apar, de obicei la persoane cu cord structural normal. Totuși, la unii pacienți se pot dezvolta semne de disfuncție ventriculară cauzată de ectopia ventriculară frecventă (cardiomiopatie mediată de ectopie). Prin urmare, toți pacienții cu extrasistolie ventriculară frecventă trebuie evaluați pentru stabilirea valorii numerice a CVP, prezenței simptomelor și modificărilor structurale ale cordului. Opțiunile terapeutice includ terapia medicală și ablația transcateter cu radiofrecvență, ultima fiind mai eficientă și potențial curativă, în special la pacienții cu disfuncție de ventricul stâng. Prognosticul la acești pacienți este bun, iar cardioverterul implantabil rareori este indicat la această categorie de pacienți.

A fost evaluată semnificația fracției de ejecție a ventriculului stâng (FEVS) la pacienții cu tahiaritmii ventriculare (TAV) dezvoltate tardiv (47,1±4,5 luni) post-infarct. Rezultate: 90 pacienți cu TAV apărute după IM suportat cu vârsta medie 63,8± 1,1 ani, au fost separați în 2 grupe: cu FEVS ≤35% (n = 41) și FEVS >35% (n = 49). FEVS ≤35% s-a asociat cu măsurători și volume mai mari ale atriului și ventriculului stâng (p35%. Fracția de ejecție a ventriculului stâng ≤35% se asociază la acești indivizi cu un risc semnificativ mai înalt de deces inclusiv prin moarte subită cardiacă

Studiul dat a vizat evidențierea relației dintre diferiți parametri ecocardiografici și rezultatele monitorizării electrocardiografice a pacienților cu disritmi ventriculare dezvoltate la distanță după infarct miocardic. În baza datelor obținute a fost stabilit că atât afectarea unor parametrii bine cunoscuți anterior (fracția de ejecție a ventriculului stâng), cât și a altora mai puțin utilizați a fost asociată cu evenimente ventriculare și modificări ale indicilor variabilității cardiace