Search

Patologiile cronice invalidizante în timp , precum hipertensiunea arterială și diabetul zaharat tip 2 ramîn a fi în topul țintelor studiilor și abordărilor la nivel internațional. De aceea, oamenilor de știință , precum și personalului din cadrul bazelor practice nu le rămîne altceva decît să impună dezvoltarea si implementarea noilor preparate, care ar fi în stare să răspundă necesităților acestora. Un pas important ar fi sintetizarea moleculelor medicamentoase cu efecte pozitive în patologii concomitente, care de cele mai multe ori se întalnesc în perechi sau se complementează prin efectele adverse pe care le produc asupra organismului uman. Un astfel de preparat, care este la moment abordat prin prisma multitudinei efectelor benefice - este în plină companie de implementare în tratamentul a mai multor patologii cornice ca- diabet zaharat tip 2, insuficiența cardiacă cronică, insuficiența renală cronică si face parte din grupa inhibitorilor SGLT 2 este dapagliflozina.Efectul antihipertensiv al dapagliflozinei este relevant si impune o analiză bine documentată în această direcție

Datele prezentate fac parte componentă a reviului de literatură/rezultatele obținute în cadrul proiectului instituțional cu acronimul DIAFEREZIS. Hipertensiunea arterială (HTA) rezistentă la tratament reprezintă o povară semnificativă pentru sistemele de sănătate din întreaga lume datorită asocierii sale cu un risc cardiovascular extrem de ridicat și rămâne o dificultate terapeutică determinată de căi fiziopatologice complexe și insuficient abordate de terapia convențională. O serie de medicamente aflate în diferite stadii de investigare ar putea avea un impact semnificativ pe viitor asupra tratamentului HTA rezistente la tratament. Pe linga terapia farmacologică, studiile arată dovezi promițătoare în privința desimpatizării arterelor renale (DSAR) în gestionarea HTA rezistente. Utilizarea mai bună a terapiilor aprobate în prezent și integrarea terapiilor emergente sunt completări binevenite în arsenalul terapeutic antihipertensiv.

Rezumat. Introducere. Datele trialurilor clinice randomizate confirmă eficacitatea desimpatizării arterelor renale (DSAR) nu doar în rândul pacienților hipertensivi, dar și în alte patologii asociate cu activitatea sporită a SNS, precum diabet zaharat tip 2, insuficiență cardiacă și altele. Scopul. Evaluarea impactului DSAR asupra valorilor tensionale la două categorii de pacienții - HTA rezistentă cu și fără diabet zaharat tip 2. Materiale și metode. A fost proiectat studiul clinic prospectiv randomizat care a înrolat 250 pacienți hipertensivi rezistenți divizați în două grupuri egale a câte 125 pacienți în funcție de prezența DZ tip 2. Pacienților din primele două subloturi a fiecărui grup tratamentul standardizat a fost suplimentat cu blocantele SNS Moxonidina și Bisorpolol, pe când pacienților din subloturile III și VI a fost efectuată DSAR. Pacienții au fost evaluați prin monitorizarea dinamică ambulatorie a TA timp de 3 ani.Rezultate. Reducerea autentică a TAS și TAD de birou a fost notată începând cu 6 luni de evaluare în toate loturile de cercetare, analiza comparativă a dinamicilor TAS de birou la toate etapele de cercetare demonstr ând o superioritate certă a loturilor de tratament minim invaziv prin DSAR versus tratament farmacologic cu blocantele SNS Moxonidină și Bisoprolol în ameliorarea acestor parametri. Simultan, a fost înregistrată o reducere statistic semnificativă a valorilor medii ale TAS și TAD 24 ore atât în loturile de tratament farmacologic, cât și intervențional, independent de prezența diabetului zaharat tip 2, efectul antihipertensiv maxim fiind exprimat la 36 luni de evaluare. Loturile pacienților diabetici și non-diabetici supuși DSAR au manifestat superioritatea față de ambele regimuri farmacoterapice la toate etapele de monitorizare.Concluzii. Rezultatele obținute au demonstrat eficacitatea antihipertensivă comparabilă a DSAR la pacienții hipertensivi rezistenți cu sau fără diabet zaharat tip 2. Totodată, loturile pacienților diabetici și non-diabetici supuși DSAR au manifestat superioritatea față de ambele regimuri farmacoterapice cu blocantele SNS în reducerea valorilor tensionale, efectul benefic fiind menținut pentru o perioadă de trei ani de monitorizare.

Datele prezentate fac parte componentă a reviului de literatură/rezultatele obținute în cadrul proiectului „Program de Stat 2020-2023” cu cifrul 20.80009.8007.04.Terapia CPAP contribuie la reducerea valorilor tensionale, gradul de reducere a nivelului tensiunei arteriale fiind si- milar cu cel realizat de unele medicamente antihipertensive. Există o corelație pozitivă și liniară între orele de utilizare a CPAP-ului și reducerea nivelului valorilor tensionale. Terapia CPAP scade atât activitatea simpatică, cât și nivelul concen- trației de aldosteron la pacienții cu hipertensiune arterială rezistentă la tratament, iar aceasta ar putea constitui unele dintre mecanisme de acțiune fiziopatologică implicate în acest tratament. Prin urmare, pacienții cu HTA rezistentă ar trebui să primească o combinație de terapie antihipertensivă și tratament CPAP, ale căror efecte sunt mai semnificative decât doar a medicației antihipertensive. Tratamentul și aderarea la terapia CPAP împreună cu utilizarea altor medicamente antihiper- tensive reduc și previn în mare măsură tensiunea arterială crescută, boală cardiovasculară și accidentul vascular cerebral.

Datele prezentate fac parte componentă a reviului de literatură/rezultatele obținute în cadrul proiectului „Program de Stat 2020-2023” cu cifrul 20.80009.8007.04.Hipertensiunea arterială rezistentă a devenit un subiect controversat în ultima decadă. Conform Ghidului European a Societății de Cardiologie pentru managementul HTA, HTA rezistentă se defineşte ca lipsa controlului valorilor tensionale în pofida controlului factorilor de risc şi a complianţei bune la un tratament cu cel puţin trei antihipertensive în dozele maxime tolerate, dintre care unul este un diuretic, la pacienţii la care s-au exclus posibile cauze de hipertensiune arterială secundară. În poziţia oficială a AHA (Asociaţia Americană a Inimii) pe acest subiect, HTA rezistentă este considerată ca HTA necontrolată cu trei medicamente antihipertensive sau HTA controlată dar care necesită cel puţin patru medicamente.Cu toate că sistemul de sănătate deține un arsenal complex de preparate antihipertensive, nu se reușește corijarea valorilor la o buna parte dintre pacienți. O soluție ar fi dezvoltarea și studiul eficacității terapiei de activare baroreflexă

Rezumat.Datele prezentate fac parte componentă a reviului de literatură/rezultatele obținute în cadrul proiectului „Program de Stat 2020-2023” cu cifrul 20.80009.8007.04.Hipertensiunea arterială rămâne a fi un factor major de morbiditate și mortalitate cardiovasculară la nivel global. Dificultățile cu care se confruntă clinicienii pentru a obține controlul adecvat al valorilor tensionale la pacienții cu HTA rezistentă au impus la dezvoltarea unor metode alternative de tratament bazat pe dispozitive, unul dintre aceștia fiind desimpatizarea arterelor renale.În lucrare actuală sunt prezentate rezultatele studiului realizat în Departamentul Hipertensiuni arteriale a Institutului de Cardiologie privind evaluarea eficacității și siguranței desimpatizării arterelor renale la pacienții cu HTA rezistentă la doi ani postprocedural.

Beta-blocantele sunt considerate drept “piatra de temelie” în tratamentul multor boli cardiovasculare. Deși beta-blocantele au proprietăți comune “de clasă” ele diferă mult în funcție de caracteristicile farmacocinetice (liposolubilitate, metabolizare) și farmacodinamice (intensitatea blocarii receptorilor beta β, β1 – selectivitatea, activitatea simpatomimetica intrinseca, prezenta efectului alfa blocant etc.). Beta-blocantele au fost descoperite grație efectului antianginal în anii 1960 și în present sunt pe larg utilizate în insuficiența cardiacă, aritmii cardiace și cardiopatia ischemica. In acest articol, vor fi relatate efectele benefice ale beta-blocantelor în ateroscleroza, la fel ca și recomandarile date de ghidurile clinice in utilizarea acestor remedii. Surprinzator, este ca au trecut mai mult de 4 decenii de la descrierea primelor mecanisme ale beta-blocantelor, și, până present se mai descopera noi mecanisme celulare de acțiune, anterior neelucidate și continue sa deschidă noi perspective de utilizare a acestei clase de remedii.

Controlul valorilor tensionale la pacienții cu HTA rezistentă rămâne a fi o problemă globală cu care se confruntă cardiologia contemporană. În acest context, desimpatizarea arterelor renale s-a poziționat recent ca o metodă minim invazivă eficace și inofensivă. Articolul dat prezintă datele unui studiu clinic original desfășurat în Departamentul Hipertensiuni arteriale, dedicat evaluării comparative a efectului antihipertensiv al DSAR versus tratament farmacologic. Datele obținute au demonstrat eficacitatea în reducerea valorilor tensionale atât a tratamentului farmacologic, cât și cel intervențional, DSAR însă având un impact net superior

Asocierea hipertrofiei VS este un factor de risc independent pentru mortalitate și morbiditate cardio-vasculară, fiind un biomarcher al leziunilor multiple de organe-țintă. Remodelarea miocardului VS este manifestarea cea mai frecventă a afectării de organ-țintă, iar denervarea arterelor renale reprezintă o metodă inovativă în tratamentul hipertensiunii arteriale rezistente care prezintă interes nu numai ca o metodă de reducere suplimentară a tensiunii arteriale la pacienții rezistenți la terapia standard cu antihipertensive, dar atestă impact şi asupra indicilor remodelării miocardului VS. Articolul este o sinteza a studiului desfăşurat in Departamentul Hipertensiuni arteriale ale IMSP Institutului de Cardiologie, scopul căreia a fost elucidarea modificărilor structural-geometrice a cordului în contextul manifestărilor clinice. Acest studiu a demonstrat că sub influența ambelor scheme de tratament farmacologic s-a atestat o dinamică statistic semnificativă începând cu 6 luni, neatingând însă valorile normale de referință în comparație cu tratamentul minim invaziv prin DASAR, care a indus o superioritate absolută în revers-remodelarea miocardului VS.

În articol sunt prezentate datele unui studiu clinic original desfășurat în Departamentul Hipertensiuni arteriale al Institutului de Cardiologie. Scopul principal al studiului a fost analiza corelativă între valorile tensionale și gradul de insuficiență cardiacă, apreciat prin nivelul plasmatic al NTpro-BNP și distanța parcursă la test „mers 6 minute” la pacienți cu hipertensiune arterială rezistentă și insuficiență cardiacă cu fracția de ejecție păstrată.

Problema controlului valorilor tensionale la pacienți cu HTA rezistentă rămâne a fi o povară a cardiologiei contemporane. Astfel s-a dezvoltat o nouă ramură în tratamentul acestor pacienți – cea intervențională, și în special desimpatizarea arterelor renale. Articolul dat reprezintă datele preliminare a unui studiu clinic original, desfășurat în Departamentul Hipertensiuni arteriale a Institutului de Cardiologie, scopul principal al căruia a fost evaluarea efectului antihipertensiv și de ameliorare a parametrilor de funcție diastolică la pacienți cu HTA rezistentă sub influența tratamentului prin desimpatizarea arterelor renale versus cel farmacologic. Datele obținute au demonstrat eficacitatea DSAR atât în reducerea valorilor tensionale, cât și ameliorarea funcției diastolice, efectul antihipertensiv fiind unul superior tratamentului farmacologic, statistic autentic deja la a 3-a lună post-procedural

În pofida progreselor majore în managementul farmacologic al HTA, există o categorie de pacienți cu HTA rezistentă cu o prevalență de 10%, care constituie o entitate provocatoare în abordarea noilor metode de tratament intervențional care ar oferi noi oportunități în tratamentul HTA. De acea trebuie luate în considerare noile terapii intervenționale disponibile – stimularea electrică a baroreceptorilor carotidieni care este o procedură neinvazivă, realizată prin: stimulator implantabil în carotidă bilateral, plasat permanent în spațiul perivascular în jurul sinusurilor arterelor carotide. Scopul cărora este o îmbunătățire a controlului pe termen lung al valorilor TA pentru reducerea morbidității și mortalității cardiovasculare.

Denervarea arterelor renale reprezintă o metodă inovațională și de perspectivă în tratamentul hipertensiunii arteriale rezistente la tratament, care denotă aplicări tot mai vaste. În ultimii ani, această procedură induce interes nu numai ca o metodă de reducere suplimentară a tensiunii arteriale la pacienții care nu răspund la terapia standard cu antihipertensive, dar, de asemenea, și datorită efectelor sale pleiotrope asupra altor sindroame și patologii patogeneza cărora este asociată cu hiperactivitatea sistemului nervos simpatic. Articolul oferă o sinteză per ansamblu a studiilor clinice de denervare renală cu diabet zaharat, hipertrofi e ventriculară stângă, insuficiență cardiacă congestivă, fibrilație atrială și boala renală cronică. În pofida rezultatelor contradictorii ale studiilor de denervare renale la pacienții cu hipertensiune arterială, se atestă impactul pozitiv al procedurii asupra metabolismului glucidic, dinamica hipertrofiei ventriculare stângi și a fracției de ejecție. Există tot mai multe date despre siguranța denervării renale în boala cronică renală. În prezent, sunt în derulare diverse studii în cohorta de pacienți care implică denervarea renală.

În articol este abordată utilizarea dozelor fixe de medicamente în prevenția secundară a patologiilor cardiovasculare. Sunt revizuite date epidemiologice recente privind morbiditatea, mortalitatea și cost-eficiența acestora la nivel european. Prin prisma acestor date este analizat rolul potențial al polypill-urilor, pozițiile actuale ale cercetărilor, punctele forte și limitările, dar și direcțiile de viitor pentru folosirea acestora.

A series of novel S-, O- and Se-containing dispirooxindole derivatives has been synthesized using 1,3-dipolar cycloaddition reaction of azomethine ylide generated from isatines and sarcosine at the double C=C bond of 5-indolidene-2-chalcogen-imidazolones (chalcogen was oxygen, sulfur or selenium). The cytotoxicity of these dispiro derivatives was evaluated in vitro using different tumor cell lines. Several molecules have demonstrated a considerable cytotoxicity against the panel and showed good selectivity towards colorectal carcinoma HCT116 p53+/+ over HCT116 p53−/− cells. In particular, good results have been obtained for LNCaP prostate cell line. The performed in silico study has revealed MDM2/p53 interaction as one of the possible targets for the synthesized molecules. However, in contrast to selectivity revealed during the cell-based evaluation and the results obtained in computational study, no significant p53 activation using a reporter construction in p53wt A549 cell line was observed in a relevant concentration range.