Search

Dizabilitatea intelectuală (DI) este o afecțiune frecventă, cu consecințe majore pentru individ, familie și societate. Datorită heterogenității sale clinice și genetice, în aproximativ 50% din cazuri etiologia bolii nu poate fi stabilită. Scopul acestui studiu a fost evaluarea capacității de stabilire a diagnosticului etiologic la 369 pacienți cu DI sindromic și rezultat normal sau incert la cariotip folosind o combinație de kituri MLPA. Toţi pacienţii au fost investigaţi prin metoda MLPA, folosind fie kiturile SALSA MLPA P064 sau P096, dacă fenotipul a fost sugestiv pentru un sindrom cu microdeleţie (subgrupul A - 186 pacienți), fie kiturile subtelomerice P036 și P070, dacă fenotipul nu a fost sugestiv pentru un sindrom cu microdeleţie sau rezultatul la cariotipul standard a fost incert (subgrupul B - 183 pacienți). Rezultatele anormale detectate de aceste kituri au fost caracterizate folosind kiturile MLPA corespunzătoare de urmărire (Telomere Follow-up set, P029-A1, P250-B2, ME028-B1). În subgrupul A am identificat 25 de pacienți cu microdeleții (13,4%). Folosind kiturile de screening subtelomeric și de urmărire la subgrupul B am detectat rearanjări criptice în 7,5% din cazuri și am identificat originea materialului suplimentar observat la cariotipul standard la 10 din 11 pacienți. Sumarizând datele obţinute din cele două loturi, folosirea combinată a seturilor MLPA a dus la stabilirea diagnosticului la 10,6% (38/358) dintre pacienții cu cariotip normal. Folosirea seturilor MLPA de urmărire a permis atât confirmarea prezenţei anomaliei, cât şi determinarea dimensiunii ei, ceea ce a facilitat interpretarea semnificaţiei clinice a rearanjărilor. Pentru laboratoarele care nu au acces la tehnologiile bazate pe microarray, folosirea mai multor kituri MLPA reprezintă o strategie eficientă pentru stabilirea diagnosticului etiologic la pacienţii cu DI.

A hydatidiform mole (HM) or molar pregnancy is the most common benign form of gestational trophoblastic disease characterized by a proliferation of the trophoblastic epithelium and villous edema. Hydatidiform moles are classified into two forms: complete and partial hydatidiform moles. These two types of HM present morphologic, histopathologic and cytogenetic differences. Usually, hydatidiform moles are a unique event, but some women present a recurrent form of complete hydatidiform moles that can be sporadic or familial. The appearance of hydatidiform moles is correlated with some genetic events (like uniparental disomy, triploidy or diandry) specific to meiosis and is the first step of embryo development. The familial forms are determined by variants in some genes, with NLRP7 and KHDC3L being the most important ones. The identification of different types of hydatidiform moles and their subsequent mechanisms is important to calculate the recurrence risk and estimate the method of progression to a malign form. This review synthesizes the heterogeneous mechanisms and their implications in genetic counseling.