Introducere. Modificările statusului hormonal și ale imunității în sarcină predispun unele paciente la dezvoltarea infecțiilor vaginale micotice, bacteriene sau mixte. Vaginoza nespecifică, cu germeni anaerobi, este și ea des întâlnită la unele gravide. Majoritatea sunt mult timp asimptomatice, cel mai des întâlnite fiind infecțiile bacteriene. Apariția acestor infecții crește riscul unor complicații redutabile precum ruperea prematură a membranelor, nașteri premature sau avort. Screeningul pentru detectarea acestor infecții la pacientele asimptomatice nu este în general recomandat, însă odată diagnosticate, tratamentul este variabil și recidivele sunt frecvente. În cele ce urmează, prezentăm experiența noastră în abordarea gravidelor cu vaginoze. Material și metodă. Au fost incluse în studiu un număr total de 153 de gravide investigate și internate în decurs de 6 luni în Spitalul Universitar de Urgență București. Cu ocazia fiecărei consultații lunare uzuale s-au prelevat culturi din col și secreție vaginală, pacientele primind tratament în funcție de rezultate. Rezultate. Peste jumătate din gravidele luate în studiu au prezentat la un moment dat pe parcursul sarcinii simptomatologie sugestivă pentru vaginoza bacteriană, confirmată ulterior paraclinic. Simptomele au fost prezente mai frecvent după 20 de săptămâni de sarcină, pacientelor fiindu-le recomandată în cel puțin 2 momente o anumită soluție terapeutică (ovule intravaginale, creme intravaginale asociate sau nu cu terapie orală). Concluzii. Tratamentul vaginozei în sarcină prin administrare de comprimate vaginale de tip clorură de dequaliniu asociate cu unguente antimicotice vaginale, probiotice orale și metronidazol a dus la obținerea unor rezultate satisfăcătoare în cazul pacientelor noastre, în funcție de etiologie. [ABSTRACT FROM AUTHOR]