Search

Inferior vena cava (IVC) agenesis is an extremely rare malformation, most times diagnosed randomly, representing an important risk factor in the development of spontaneous deep venous thrombosis (DVT) in children and young adults. We present the case of an 8-year-old male child admitted in our clinic for the following complains: right lumbar pain with paravertebral irradiation. The personal pathological history revealed a recent appendectomy. At the time of admission, an abdominal ultrasound was performed which revealed right nephromegaly, and also raised the suspicion of IVC agenesis. We performed a thoraco-abdominal angio-CT exam with contrast enhancement which confirmed the diagnosis of IVC agenesis and right common iliac vein, venous thrombosis of the right external iliac vein, right common femoral vein and right superficial femoral vein. We excluded a potential antiphospholipid syndrome or a thrombophilia, and the genetic tests ruled out the possibility of a family predisposition. We initiated anticoagulant therapy with close monitoring of the coagulation parameters, the evolution being favorable. Despite the very low frequency of this malformation, the early and correct diagnosis is essential for these patients' management and prognosis. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Objectives. Approaching acute diarrheal disease (ADD) in pediatric patient, we have set as a primary objective a throughout evaluation of etiology and risk factors and, on the other hand the risk/benefit assessment regarding the justification of antibiotic therapy in the treatment of ADD in pediatric patient. Material and method. We performed an analytic, descriptive study, in which we included 125 patients admitted in the 1st Pediatrics Clinic of Tg. Mureș during 2016 (January to December), diagnosed with ADD. Results. The study group comprised 125 patients, out of which a bacterial etiology was noticed in 23 cases (18.4%). On the other hand, it was observed that 84 patients received antibiotics (67.2%), 110 patients (88%) received symptomatic treatment, and in 60% of the cases (75 patients), a probiotic was associated. The medium hospitalization length was of 5 days, depending on the presence/absence of risk factors such as fever, inflammatory syndrome, hydro-electrolytical imbalances or acute dehydration syndrome, risk factors that increased the medium hospitalization length with up to 2 days (p < 0.05). Conclusions. Antibiotics must be used rationally and justified in the treatment of ADD, analyzing carefully the risk/benefit ratio. Taking into account the self-limiting character and the favorable prognosis of this disorder, we conclude that we face an abuse of antibiotics in case of pediatric patients diagnosed with ADD. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Boala urinilor cu miros de sirop de arţar face parte dintr-un grup heterogen de afecţiuni, respectiv erorile înnăscute de metabolism. Scopul lucrării. Ne propunem să prezentăm 2 cazuri diagnosticate în clinica noastră, urmărirea evoluţiei şi a răspunsului la tratament. Material şi metodă. Diagnosticul s-a documentat prin determinarea amino-acizilor serici şi urinari. Fiecare caz a fost analizat, urmărindu-se în dinamică datele anamnestice, examenul clinic, examinări paraclinice şi de laborator, scheme terapeutice, evoluţie. Rezultate. Vârsta la debutul tipic în primul caz, adică în zilele 5-6 de viaţă, şi la 3 săptămâni de viaţă la al doilea caz (deşi în ambele cazuri alimentaţia era naturală). Manifestările clinice la debut. Tabloul neurologic: letargie, apatie, adinamie (primul caz), somnolenţă, plafonarea privirii, hipotonie (cazul 2); apetitcapricios/tulburări de alimentaţie (acumularea AAşi a metaboliţilor acestora), în ambele cazuri; simptomatologia intercurenţei (tuse, rinoree la cazul 2; probabil ITU/ urosepsis în primul caz). Evoluţie. Primul caz, prezentând o formă severă asociază somnolenţă, hipotonie generalizată, uneori alternând cu crize de contractură tonică/rigiditate, trismus, cu necesitatea ventilaţiei mecanice şi în final deces; al doilea caz, cu o formă mai uşoară, a avut evoluţie favorabilă dependentă de tratament igieno- dietetic şi medicamentos. Concluzii. Deoarece postnatal nou-născuţii sunt aparent sănătoşi din punct de vedere clinic, neexistând o corelaţie fenotip-genotip, în multe ţări a fost adăugată în screening-ul neonatal al afecţiunilor metabolice. Diagnosticul precoce, alături de regimul specific, poate preveni complicaţiile, permiţând astfel o dezvoltare intelectuală normală a copiilor purtători ai acestor defecte. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Elastcgrafia este o nouă metodă imagistică bazată pe ultrasunete, care permite evaluarea structurii ţesuturilor în ceea ce priveşte rigiditatea lor, fiind utilă în explorarea diferitelor organe şi sisteme şi cu tot mai multe aplicaţii clinice. Dezvoltarea substanţelor de contrast de generaţia a doua a dus la amplificarea semnalului ecografic cu ajutorul microbulelor, care nu pot străbate peretele vascular şi care se elimină prin exhalare în 15 minute. Material şi metode. Prezentăm rezultatele unui studiu prospectiv derulat în clinica noastră, evaluând performanţele metodei ARFI (impulsul de difuzie a forţei acustice) în evaluarea elasticităţii ficatului la copii; prezentăm şi câteva cazuri pediatrice în care ecografia cu contrast a adus reale beneficii, uşurând diagnosticul şi facilitând luarea deciziilor terapeutice optime. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Prezentăm cazul unui băiat de 9 ani cu epilepsie refractară la tratamentul anterior, diagnosticat cu sindrom Stevens Johnson apărut după introducerea în tratament a Lamictalului. Băiatul a prezentat febră, exantem polimorf maculo-papulo-eritematos, cu elemente veziculo buloase generalizate şi denudare tegumentară, conjunctivită, leziuni bucale. Pneumonia asociata am interpretat-o ca afectare a mucoasei tractului respirator inferior din cadrul sindromului Stevens Johnson. Evoluţia bolii a fost favorabilă după doze mari de imunoglobuline intravenos. În concluzie, deşi incidenţa sindromului Steven Johnson este mică la copil, pediatrii trebuie să fie conştienţi de posibilitatea apariţiei ei (chiar după antiepileptice -- Lamictal), iar utilizarea imunoglobulinelor IV, deşi con troversată, administrată în doze mari pare că duce la vindecarea bolii. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Hepatoblastomul este o patologie rară la pacienţii pediatrici, afectând 5-10/un milion de copii anual. Prezentăm cazul unui pacient în vârsta de doi ani care a fost internat în Clinica noastră pentru investigarea unei formaţiuni tumorale abdominale. Ecografia şi tomografia computerizată (CT) au evidenţiat o tumoră hepatică solidă de dimensiuni mari, asociind tromboza venei porte drepte. Nivelul alfa-fetoproteinei serice (AFP) şi numărul de trombocite au fost mult crescute. Examinarea histopatologică a biopsiei hepatice a confirmat diagnosticul de hepatoblastom tip epitelial. Chimioterapia a fost iniţiată, urmată de o intervenţie chirurgicală în două etape: ligatura ramului portal drept şi rezecţia tumorală ulterioară. La şase luni după intervenţia chirurgicală o recidivă tumorală a fost suspectată, confirmată de examenul CT şi de nivelurile ridicate ale AFP. Pacientul a beneficiat de un transplant hepatic „de salvare”, cu evoluţie ulterioară favorabilă şi fără recădere de 3 ani. Nivelurile crescute ale alfa-fetoproteinei şi trombocitoza sugerează diagnosticul de hepatoblastom. Transplantul hepatic este opţiunea finală în cazul tumorilor inoperabile, de dimensiuni mari sau al recăderilor. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Acidul folic şi cobalamina sunt vitamine din grupul B, care joacă un rol esenţial în numeroase procese celulare. Deficienţa uneia sau a ambelor vitamine provoacă anemie megaloblastică, o anemie foarte rară la copii, caracterizată prin prezenţa megaloblaştilor. Deficienta de vitamina B12 poate fi determinată de un aport redus, scăderea absorbţiei sau afectarea utilizării. Prezentăm cinci cazuri de anemie megaloblastică care ilustrează apariţia anemiei la vârste diferite şi în patologii diferite. Concluzionăm astfel că anemia megaloblastică este o anemie rar diagnosticată la copii, cu multiple cauze, producându-se în contextul unei diete vegetariene sau asociată unei boli autoimune, dar şi prin malnutriţia protein-calorică a mamei în timpul sarcinii şi prezenţa anemiei megaloblastice la mamă, asociată cu lipsa de substituţie în timpul sarcinii şi în timpul alăptării. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Background. Obesity associates multiple complications, as consequence of chronic inflammation and insulin-resistance, changes induced by adipocytes products. Aim. Determination of serum-levels of inflammation adipokines in obese children and assessment of their relationship with anthropometric and biochemical parameters. Methods. prospective study including 110 obese children assessed between 1 October 2010-1 March 2013. We determined the leptin levels, adiponectin, interleukins (IL6-8), looking for their correlations with anthropometric and metabolic parameters. Results. Leptin was 16.79±1.39ng/ml in obese, higher than in control-group (2.78 ± 0.43 ng/ml), while adiponectin was 14871.07 ± 713.17 ng/ml in controls and 9883.49 ± 562.54 ng/ml in obese, with statistically significant differences (p < 0.0001 for both). IL6 and IL8 were also higher in obese group. There were significant correlations between the adipokines and anthropometric indices. Dyslipidemia was found in 20% of obese, 8.18% with increased LDLCholesterol, 26.36% hypertriglyceridemia and 9.09% low HDL-Cholesterol. Conclusions. inflammatory adipokines are elevated in obese children, correlated with dyslipidemia, and adiponectin decreases, suggesting that marked adiposity in children also can play a role in the pathogenesis of complications. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Introducere. Obezitatea prezintă multiple complicaţii, consecinţa inflamaţiei cronice şi insulinorezistenţei, modificări induse de produşii secretaţi de adipocite. Scop. Determinarea nivelurilor serice a adipokinelor inflamatorii la copiii obezi şi evaluarea relaţiei cu indicii antropometrici şi parametrii biochimici. Material şi metodă. Studiu prospectiv incluzând 110 copii obezi, între 1 octombrie 2010-1 martie 2013. S-au determinat leptina, adiponectina, interleukinele (IL6-8), căutând corelaţiile acestora cu parametrii antropometrici şi de metabolism. Rezultate. Leptina a fost 16,79 ±1,39 ng/ml la obezi, mai mare decât la lotul martor (2,78 ± 0,43 ng/ml), iar adiponectina 14871,07 ± 713,17 ng/ml la martor şi 9.883,49 ± 562,54 ng/ml la obezi, cu diferenţe semnificative statistic (p < 0,0001 ambele). IL6 şi IL8 au fost, de asemenea, mai mari la lotul de obezi. Au fost corelaţii semnificative între adipokine şi indicii antropometrici. Dislipidemia s-a semnalat la 20% din obezi, 8,18% cu LDL-colesterol crescut, 26,36% hipertrigliceridemie şi 9,09% HDL-colesterol scăzut. Concluzii. Adipokinele inflamatorii sunt crescute la copiii obezi, corelate cu dislipidemia, iar adiponectina scade, sugerând că adipozitatea marcată poate avea şi la copil rol în patogeneza complicaţiilor. [ABSTRACT FROM AUTHOR]