Search

Introducere. Sindromul nefrotic reprezintă una dintre cele mai frecvente patologii glomerulare întâlnită la vârsta pediatrică, având o incidenţă de 4,7 cazuri la 100.000 de copii. Cea mai frecventă complicaţie infecţioasă a sindromului nefrotic este peritonita bacteriană, cauzată de cele mai multe ori de Streptococcus pneumoniae, microorganism responsabil de un număr mare de pneumonii, otite medii şi sepsis în rândul copiilor. Prezentare de caz. Prezentăm cazul unui copil, de sex masculin, în vârstă de 4,7 ani, cunoscut cu sindrom nefrotic cu două recăderi şi hipertensiune arterială tranzitorie, internat în clinica noastră pentru următoarele acuze: durere difuză abdominală, vărsături, diaree, febră, otalgie dreaptă. Analizele de laborator realizate în ziua internării au evidenţiat markeri inflamatori crescuţi, leucocitoză, anemie şi dislipidemie mixtă. Sumarul de urină a evidenţiat proteinurie masivă. Hemocultura a fost pozitivă pentru Streptococcus pneumoniae. Ecografia abdominală a pus în evidenţă ascită în cantitate mică, radiografia toracică a exclus o posibilă pneumonie, iar examenul clinic ORL a evidenţiat membrană timpanică eritematoasă şi bombată. S-a iniţiat terapie empirică cu Ceftriaxonă, corticoterapie şi simptomatice. După 3 săptămâni de spitalizare, pacientul este externat in stare generală bună, cu sindrom nefrotic în remisie. Concluzii. Otita medie acută congestivă poate reprezenta în cazul pacienţilor imunodeprimaţi un punct de plecare pentru un sepsis sever cu Streptococcus pneumoniae. Astfel, vaccinarea antipneumococică este indispensabilă mai ales în cazul pacienţilor cu risc crescut.

Sunt prezentate două cazuri de sindrom nefrotic (SN) indus de medicamente cu nefrotoxicitate la nivel tubular, cu evoluţie diferită în contextul maladiilor incriminate etiologic. Fetiţă în vârstă de 5 luni, internată cu SN (dovedit clinic şi biologic) şi insuficienţă renală acută, după o spitalizare în alt servici pentru bronhopneumonie. Fetiţa a fost tratată cu ceftriaxonă şi gentamicină 12 zile. Suspiciunea de SN congenital a fost înlăturată de evidenţierea necrozei tubulare renale în fază de recuperare (biopsie renală). Evoluţia a fost favorabilă în 7 zile sub dializă peritoneală. Adolescentă de 16 ani cu boală Basedow tratată de 3 ani cu carbimazol. S-a prezentat cu sindrom nefrotic care nu a fost influenţat de corticoterapie. Examenul histopatologic a evidenţiat necroză tubulară toxică, fibroză interstiţială, absenţa leziunilor glomerulare. A fost sistat tratamentul nefrotoxic, s-a practicat tiroidectomie după care edemele s-au redus, dar funcţia renală a continuat să se deprecieze, în condiţiile terapiei nefrotoxice administrată timp de 3 ani. Concluzii. Necroza tubulară renală exprimată clinic şi biologic prin sindrom nefrotic, însoţit de insuficienţă renală este o situaţie rară la copil; gentamicina şi carbimazolul pot fi incriminate etiologic. Suferinţa renală poate fi ameliorată sau nu prin înlăturarea medicamentului cauzal. Eşecul terapeutic s-a corelat cu durata agresiunii medicamentoase şi evoluţia unor comorbidităţi.

Introducere: Sindromul nefrotic (SN) este asociat cu o incidenţă crescută a complicaţiilor tromboembolice datorită multiplelor anomalii ale sistemul coagulării şi al hemostazei întâlnite la aceşti pacienţi. Ne-am propus sa evaluăm prospectiv riscul evenimentelor venoase tromboembolice (ETV) intr-o cohorta mare de pacienţi cu sindrom nefrotic şi să identificăm factorii predictivi pentru apariţia evenimentelor tromboembolice venoase, în special parametrii legaţi de hemostază. Material si metode: Am efectuat un studiu prospectiv observaţional incluzând consecutiv pacienţi adulţi cu nefropatie membranoasă idiopatică confirmata bioptic şi sindrom nefrotic. Diagnosticul de sindrom nefrotic a fost confirmat prin prezenţa unei proteinurii de peste 3,5 g/ zi. Datele clinice şi biologice, inclusiv parametrii legaţi de sistemul coagulării şi cel fibrinolitic, au fost monitorizate la fiecare 6 luni de-a lungul perioadei de urmărire. Apariţia evenimentelor tromboembolice venoase a fost end-point-ul primar al studiului. Rezultate: Am înrolat 56 de pacienţi (52±11 ani, 64% bărbaţi). Perioada medie de urmărire a fost de 12 [IQR: 12, 33] luni. De-a lungul perioadei de urmărire am înregistrat 11 ETV, 91% din ele apărând în primele şase luni de urmărire. Proteinuria de baza şi albumina serică au fost asociate cu ETV (p

Managementul pacienţilor cu sindrom nefrotic corticorezistent (SNCR) este difi cil. Vom prezenta experienţa noastrǎ în tratamentul cu Mycofenolat de mofetil versus Ciclofosfamidǎ, într-o analizǎ retrospectivǎ a 54 de cazuri cu sindrom nefrotic corticoresistent idiopatic cu aspecte histologice diferite. Rata remisiunii complete şi susţinute a fost de 50% pentru Mycofenolat, ceea ce confi rmǎ efi cienţa tratamentului, aceastǎ ratǎ fi ind mai mare decât în tratamentul cu Ciclofosfamidǎ (39,53%).