Search

Autoarea trece în revistă principalele direcții din teoria critică a ultimelor două decenii, a căror sursă empirică este literatura publicată la granița dintre secole. Din studiul paralel, al limbajelor teoretice și al lumilor ficționale, se poate observa omogenitatea epistemică și retorică a operelor literare aparținând unei faze din istoria literaturii, forța modelatoare a unui spirit al timpului care se manifestă dincolo de granițe geo-politice. Totodată, printr-o lectură comparatistă, se poate demonstra capacitatea impresionantă a unei literaturi naționale de a reface, într-un timp foarte scurt, legăturile cu marile centre de cultură și de a „negocia“ cu succes forme și idei literare ale unei epoci comparabile, prin ambițiile enciclopediste și de sinteza, cu Renașterea. Abordarea are caracter interdisciplinar, la granița dintre studiul filologic și modelele epistemologice furnizate, în epoca numită a „complexității“, de știința dominantă: fizica cuantică.

„Problema ființei românești nu s-a rezolvat. Deși ea a reprezentat o mistică a întregii generații, motivația principală a existenței acesteia, datorita conflictului dintre Occident si Orient, dintre cele două doctrine sociale fundamentale, datorită Cortinei de Fier care a căzut la finele celui de-al doilea război mondial, care a separat lumea în două lagăre etanșe, problema a rămas nerezolvată. Ce a însemnat de fapt problema ființei românești? Conturarea unei identități naționale, obsesie a naționalismului românesc interbelic și a „tinerei generații“ care s-a confundat mai mult sau mai puțin cu această epocă. Utopia generației a fost aceea de a scoate România din anonimat. Totul a rămas la nivelul iluziei și al scepticismului. Din întreaga generație care a supraviețuit exilului intern sau extern, doi reprezentanți fideli ai acesteia au conturat prin preocupările lor foarte bine ideea ființei românești sau mai bine zis modalitatea ei de manifestare în lume. Aceștia sunt Cioran și Noica. Această carte – dreaptă, radicală, exactă, întunecată – tratează rătăcirile și împlinirile acestora în contextul în care întregul continent, în perioada interbelică, părea ca a luat-o razna.“ – Mara Magda Maftei

„Începând cu Grădina magistrului Thomas (1995), care reprezintă debutul său editorial, Ștefan Borbély se recomandă ca un critic eliberat de marotele locale, dezinhibat de complexe endemice și dotat cu o deschidere hermeneutică în care referințele creative principale par a fi acelea germane (Nietzsche, Freud, Jung, Kafka, Hermann Hesse și Thomas Mann). Autorul tezei de doctorat De la Herakles la Eulenspiegel. Eroicul (publicată sub formă de carte în 2001) reușește să depășească handicapul speculativ atât de flagrant pentru critica noastră postbelică, rămasă la stadiul unui orizont de așteptare provincialist, în imposibilitate de a lua contact cu ideile critice din alte părți și a se sincroniza normal cu demersul interdisciplinarității. Alonja deschiderii comparatiste, ca și apetitul trăirii nietzscheene a ideilor fac din Ștefan Borbély o personalitate critică în expansiune. El este un hermeneut de descendență eliadistă care cercetează topologia aurorală a umanității, subsumând-o categoriei eroicului, în perimetrul căreia se pot decela fundamentele culturii și civilizației mediteraneene. Prin opera de cercetător și culturolog avizat, Ștefan Borbély este un exemplu important de integrare a criticii noastre postdecembriste în sfera hermeneuticii europene.“ – Marin Mincu

Intre 1971 si 1988 Nicolae Manolescu a publicat sapte volume de Teme carti asteptate mereu cu sufletul la gura cu emotia intalnirilor memorabile. Actuala reeditare este o antologie de autor si prilejuieste intalnirea cu un reper al eseisticii literare romanesti dintotdeauna. Temele pot fi la fel de bine privite ca niste confesiuni – cuceritoare si incitante – ale unui mare cititor. „Temele sunt un gen aparte relaxat si cu o componenta subiectiva predominanta. Caci lecturile sunt pentru criticul numarul unu al literaturii noastre contemporane si un prilej de a regasi clipele de intensa traire din copilarie si adolescenta de a intra in dialog de idei cu mari autori ai literaturii universale de a-si dubla meditatiile prilejuite de carti cu momente ale propriei existente. Calatorind prin lumea livresca el confrunta mereu adevarurile literaturii cu acelea ale vietii te face partas la bucuria descoperirilor (si de sine) mediate de carti iti starneste pofta de a citi sau reciti altfel opere fundamentale. “ (Adriana Bittel) “Temele lui Nicolae Manolescu au in comun credinta in complexitatea literaturii conceptia ca textul semnifica intotdeauna mai mult decat spune. Indiferent de unghiul de abordare criticul gaseste de fiecare data o cale de acces catre desenul din covorul operei. De altfel imaginea amintita nu este doar un obiect privilegiat de reflectie ci insasi metafora criticii manolesciene. In fond cititorul Temelor e cel mai important personaj al acestor eseuri: sangele care ii iriga venele nu e altceva decat cerneala care curge din condeiul criticului.“ (Andrei Terian) „Imi ramane sa explic alcatuirea culegerii de fata prima care cuprinde toate Temele. Poate ar fi mai exact sa spun ca ea cuprinde numai teme. Un cititor atent va remarca cu siguranta comparand sumarele volumelor succesive dintre 1971 si 1988 ca nu toate textele din acestea se regasesc in volumul de azi. Motivul este ca nu toate textele din seria editoriala apartin de ceea ce am considerat a fi teme. Unele texte au aparut chiar mai inainte de a ma fi fixat asupra naturii publicisticii cu pricina. Altele au fost cuprinse in volume din serie din diferite motive de circumstanta sau au devenit apoi capitole din monografii si studii mai mult sau mai putin academice aflate in lucru. In fine destule erau proze curate pe care nu le-am publicat separat fiindca nu ma socoteam prozator.“ (Nicolae Manolescu)

Volumul reunește dialogurile pe care N. Steinhardt le-a purtat în ultimii ani de viață cu Zaharia Sângeorzan și cu Nicolae Băciuț. La propunerea celui dintâi, N. Steinhardt a acceptat să răspundă zilnic la câte o întrebare, începând de pe 11 ianuarie 1988. S-au adunat 365 de răspunsuri, până cu puțin înainte de moartea lui N. Steinhardt. Nicolae Băciuț a corespondat cu monahul în perioada 1986-1988, legând un dialog pe cele mai diverse teme, între care literatura, autohtonă sau universală, atât de îndrăgită de Steinhardt, ocupă un loc de cinste. Moralitatea, religia sau istoria sunt și ele intens dezbătute, iar opiniile ferme ale eseistului sunt surprinzătoare, emoționante și profunde.

Articles (in Romanian) about Smarandache's literary works.

Un volum de interviuri, corespondențe, inerpretări.

'Smarandachism'means everything which deals with Smarandache's twisted style, creation, and ideas in various fields. This is a book in Romanian of puzzles, rebus, enigmistics, and paradoxes inspired from Florentin Smarandache's poetical oeuvre. About the Author Gheorghe Niculescu was born in Moldova but, when a child, he moved to Hunedoara district (in Romania). He published papers and books on quantum Smarandache paradoxes in physics and literature, and was involved in the artistic and scientific paradoxist movement. He also published puzzles in many rebus and comic journals.

întemeietor al Paradoxismului, prin care uneşte organic elemente heterogene din domeniile cunoaşterii, Florentin Smarandache ne propune acum o specie nouă de poezie: Distihul Paradoxist, format din două versuri antitetice unul altuia, dar care Imprenuă se contopesc Intr'un intreg definind (sau flIcând o punte de legAtură cu) titlul. Multe.poeme, din acest volum (cu totul deosebit ca forma şi con\Îllut de ce s'a scris până'n prezent), adunate şi prelucrate din folclor, ori create, sunt de-a dreptul memorabile:'ATEU 1/ Credincios I în necredinta sa''SOLUŢIE 1/ S'a rezolvat: I'Nu se poate'(1)'AVION CU REACŢIE 1/ Merge aşa de lin... I De parca stA''ÎNTRECERE SOCIALISTĂ 1/ De cât repede şi bine I Mai degraba Incet şi prosr'( 1)'ÎNRUDIT 1/ La fel, I Dar diferir'. în plus, autorul mai nAscoceşte şi formule de creaţie (aş, datoritA deformapei sale... matematice!) intr'un, care-i de fapt un articol de teorie şi istorie literara incluzând şi al patrulea Manifest Paradoxist.