Search

La răspântiile culturii române veghează ca și odinioară degetul lui de lumină: pe aici e drumul. Autoritatea i s-a menținut și astăzi pentru că pleacă din însăși izvoarele spirituale fără moarte ale logicii bunului-simț bunului-gust și s-a realizat într-o formă pură fără vârstă. Eugen LOVINESCU T. Maiorescu

Cele cuprinse-n cartea aceasta au fost scrise si publicate in deosebite timpuri la deosebite ocaziuni si-n urma unor deosebite indemnuri sunt deci in ele pe ici pe colo fie repetitiuni fie complectari care vor fi suparand pe unii dintre cititori. Le cer acestora iertare; am socotit insa ca buna credinta literara imi impune sa le reproduc toate asa cum au fost publicate fara de nici o scadere si fara de nici un adaos. (Ioan Slavici)

Locul pe care-l ocupă un scriitor în ierarhia istoriei literare a unei națiuni e condiționat de cel puțin trei factori: personalitatea sa opera sa și influența acestei opere în primul rând asupra contemporanilor săi și implicit după aceea asupra urmașilor; așadar ecoul prelungit și durabil cu care această operă ancorează în posteritate. Perpessicius

Volumul de față cuprinde câteva studii asupra istoriei literaturii române mai noi și câteva de critică literară. Despre Caragiale și Eminescu am vorbit și aiurea (Spiritul critic în cultura românească), unde i‑am studiat din alt punct de vedere decât aici. Paginile consacrate dlui Mihail Sadoveanu sunt juxtapunerea unor articole și dări de seamă scrise în răstimpuri, pe măsură ce au apărut volumele nuvelistului nostru. (G. Ibrăileanu)

Kogălniceanu în literatura istorică a României și Alecsandri în literatura noastră poporană joacă până la un punct rolul lui Columb în privința geografică. – Bogdan P. Hasdeu Mihail Kogălniceanu a fost una din acele naturi alese ce greu încap câteva alăturea în veac; pentru care timpul care l-a trăit a fost prea scurt și spațiul în care i-a fost învoit să se miște prea neîncăpător spre a dezvolta uriașa putere a concepțiunilor cugetărilor și năzuinților lui. – A.D. Xenopol

Întâia lucrare importanta a lui Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura românească (1908) este un eseu sociologic. Autorul analizează geneza formelor culturii în România, luând ca documente operele scriitorilor mai însemnați din perioada 1840-1880, adică din momentul apariției revistei lui Mihail Kogălniceanu, Dacia literară – unde se afirmă pentru întâia oară spiritul critic, condamnându-se literatura de imitație si se atrage atenția asupra necesității reprezentării caracterului național – până la constituirea statului român modern, când România a luat fizionomia unui stat european. Această operă a lui Ibrăileanu, de o cuceritoare vioiciune dialectică, conține observații pătrunzătoare asupra atitudinii principalilor scriitori români față de formele de civilizație si cultură dintr-un proces de patru decenii de dezvoltare, trecând prin revoluția burghezo-democrată de la 1848, Unirea Principatelor si dobândirea independenței naționale.